Decizia nr. 49/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 18/1991 , ale

Legii nr. 156/1997

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Societatea Agricolă Inotesti în Dosarul nr. 759/1998 al Curții de Apel Ploiesti - Secția de contencios administrativ și comercial.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 martie 1999, în prezenta autoarei excepției, a reprezentantului Ministerului Finanțelor și în lipsa celorlalte părți legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunțarea la data de 23 martie 1999, până la care autoarea excepției va depune concluzii scrise.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 759/1998, Curtea de Apel Ploiesti - Secția de contencios administrativ și comercial a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 18/1991 , ale

Legii nr. 156/1997

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Societatea Agricolă Inotesti.

În motivarea excepției autoarea acesteia susține ca dispozițiile celor trei legi sunt "neconstituționale, politice, zonale, cu carente juridice care le fac inaplicabile, cu carente tehnice, organizatorice, economice ..... elaborate la intervențiile Vestului", fără a indica textele din Constituție cărora le contravin. Se mai evoca, de asemenea, "trădarea-vânzarea de țara", care "este opera parlamentarilor, guvernelor, puterii judecătorești, prefecturilor, primarilor etc.". Cu ocazia dezbaterilor în fond reprezentantul autoarei excepției a precizat ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 41, 134 și 135 din legea fundamentală.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, "întrucât actele normative menționate nu contravin prevederilor constituționale, aflându-se în plin proces de aplicare în practica".

În temeiul prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția este inadmisibila, deoarece sesizarea "nu cuprinde temeiul constituțional invocat pentru negarea constituționalității legii".

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata că nu își poate formula punctul de vedere solicitat, deoarece din actele transmise nu rezultă care sunt dispozițiile constituționale incalcate.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, în conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată.

În speta autoarea excepției își întemeiază solicitarea de constatare a neconstitutionalitatii celor trei legi atacate pe considerente politice, cu caracter general, fără a indica textele constituționale cărora le-ar contraveni aceste prevederi legale; se încalcă astfel dispozițiile

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora orice sesizare trebuie motivată. Textul fiind imperativ, încălcarea prevederilor sale are drept consecința imposibilitatea exercitării controlului.

Curtea nu se poate substitui autoarei excepției în ceea ce privește invocarea unui motiv de neconstituționalitate, întrucât astfel ar exercita din oficiu un control de constituționalitate, ceea ce este inadmisibil. În acest sens este și practica jurisdicțională a Curții, asa cum rezultă din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997, și din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.

Cu ocazia dezbaterilor în fond reprezentantul autoarei excepției a indicat ca temei constituțional al sesizării dispozițiile art. 41, 134 și 135 din legea fundamentală.

Curtea constata ca, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepției de neconstituționalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nici o concludenta pentru soluționarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , ale

Legii nr. 156/1997

privind acoperirea financiară a datoriilor față de stat și de alte persoane juridice, rămase în urma desființării fostelor cooperative agricole de producție, și ale

Legii nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Societatea Agricolă Inotesti în Dosarul nr. 759/1998 al Curții de Apel Ploiesti - Secția de contencios administrativ și comercial.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 1999.