Decizia nr. 341/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a), art. 3 și

art. 5 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale

art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Teodor Suciu în Dosarul nr. 2.881/100/2012 al Tribunalului Maramureș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 296D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.881/100/2012, Tribunalul Maramureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a), art. 3 și

art. 5 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale

art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorul Teodor Suciu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că a ales calitatea de militar și a acceptat să execute toate însărcinările primite de la organele legal competente, ținând cont de faptul că se afla în fața unui raport juridic bilateral oneros, sinalagmatic. În baza acestui raport, statul și-a asumat o obligație corelativă față de contestator, proporțională cu importanța strategică a însărcinărilor primite și executate, importanța lor socială și economică, riscurile la care acesta se expunea etc., obligație constând în plata unui venit corespunzător, asigurarea condițiilor necesare pentru exercitarea atribuțiilor încredințate și garantarea, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la acea data, a dreptului la pensie.

Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat a fost adoptată cu respectarea prevederilor Constituției României, în vigoare la acea dată, care cuprindea unele prevederi speciale cu privire la militari.

Arată că "art. 30 din Constituția actuală prevede că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit și că alegerea profesiei și a locului de muncă sunt libere, iar art. 44 garantează dreptul la protecția proprietății private".

Pensia, fiind un "bun" dobândit în urma activității depuse ca militar, nu poate fi luată în mod abuziv. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că pensia, în accepțiunea dreptului fiecărui cetățean, intră în sfera noțiunii juridice de "bun", cu toate consecințele juridice ce decurg din aceasta.

Fiind vorba, așadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menționate, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel înseamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art. 15 alin. (1) din Constituție, aflându-ne în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări.

Totodată, autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate contravin și art. 11, art. 20 și art. 41 din Constituție.

Tribunalul Maramureș - Secția I civilă și-a exprimat opinia în sensul că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 1.284/2011

și nr. 42/2012.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. a), art. 3 și

art. 5 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, și ale

art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Dispozițiile criticate din

Legea nr. 119/2010

au următorul conținut:

- Art. 1 lit. a): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat;";

- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";

- Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător și pensiilor stabilite potrivit prevederilor

Legii nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale

Legii nr. 179/2004

privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.

(3) La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile

art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare.

(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective."

Dispozițiile

art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010

au următorul conținut: "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: [...] q) stagiu de cotizare în specialitate - perioada în care o persoană din sistemul național de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul administrației penitenciare s-a aflat în una dintre următoarele situații:

1. a avut calitatea de cadru militar în activitate;

2. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al unei școli militare/școli de agenți de poliție sau student al unei instituții de învățământ din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională pentru formarea cadrelor militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, cu excepția liceului militar;

3. a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist;

4. a fost în captivitate;

5. a avut calitatea de funcționar public cu statut special în instituțiile din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul administrației penitenciare;

6. a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract și/sau de soldat și gradat voluntar."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 privind universalitatea și neretroactivitatea, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la critica privind eliminarea pensiilor militare de stat și transformarea acestora în pensii în înțelesul

Legii nr. 19/2000 , s-a pronunțat prin numeroase decizii, respingând ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate.

În cadrul controlului a priori de constituționalitate, prin

Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea a constatat că o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a reținut că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, și nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una ori alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.

Totodată, prin

Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil."

Prin

Decizia nr. 551 din 24 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 10 iulie 2012, Curtea a reținut că "și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie de un anumit cuantum".

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusă de Constantin Abăluță și alții împotriva României, a statuat că diminuarea pensiilor militare de stat din România a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut prin

Legea nr. 263/2010

și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate (paragraful 16). De asemenea, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii (paragraful 15). Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari (paragraful 20).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În final, Curtea reține că, prin

Legea nr. 241/2013

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 19 iulie 2013, legiuitorul a prevăzut la art. 1 alin. (1) că "Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor

Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin

Legea nr. 165/2011 , cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010."

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Teodor Suciu în Dosarul nr. 2.881/100/2012 al Tribunalului Maramureș - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 1 lit. a), art. 3 și

art. 5 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale

art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.