Decizia nr. 544/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011

pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, precum și a dispozițiilor

Legii nr. 286/2010

a bugetului de stat pe anul 2011, excepție ridicată de Niculae-Viorel David în Dosarul nr. 1.119/88/2013 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 414D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, nu motivează în ce constă neconstituționalitatea

Legii nr. 286/2010 , iar, pe de altă parte, solicită modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.119/88/2013, Tribunalul Tulcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011

pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, precum și a dispozițiilor

Legii nr. 286/2010

a bugetului de stat pe anul 2011, excepție ridicată de Niculae-Viorel David într-o cauză având ca obiect o cerere privind anularea unui act administrativ, respectiv a ordinului privind trecerea în rezervă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011

îngrădește dreptul la muncă al angajaților Ministerului Administrației și Internelor, prin aceea că dispune încetarea raporturilor de serviciu ale unei părți din personalul acestuia, deși, anterior luării unei asemenea măsuri, ar fi fost mai oportun să se diminueze alte drepturi salariale sau drepturile de echipare și dotare. În continuare, se arată că, deși încetarea raporturilor de serviciu pentru polițiști apare ca ultima ratio, s-a preferat aplicarea unei asemenea măsuri, în dauna altora mai puțin severe.

Totodată, se subliniază faptul că ordonanța de urgență criticată a urmărit "destituirea din funcția publică a celor angajați în Ministerul Administrației și Internelor" pentru ca absolvenții promoțiilor anului 2011 ale Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" și absolvenții promoțiilor anului 2011 ale instituțiilor de învățământ superior din structura Ministerului Apărării Naționale pregătiți pentru nevoile Ministerului Administrației și Internelor să poată fi încadrați și repartizați pe funcțiile și salariile celor destituiți. Or, destituirea din funcție a unor angajați pe motiv că bugetul este de austeritate și încadrarea altor persoane pe funcțiile și salariile celor destituiți apare ca fiind contrară Constituției.

Limitarea aplicării măsurilor de protecție prevăzute la art. 1 din ordonanța de urgență criticată numai cu privire la persoanele cărora le încetează raporturile de serviciu în anul 2011 este contrară art. 73 alin. (3) lit. j) și p), precum și art. 118 alin. (2) din Constituție, întrucât, pe de o parte, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta decât în baza unei legi organice, iar, pe de altă parte, se ajunge la situația ca cei disponibilizați în anul 2012 să nu beneficieze de aceste măsuri. Din acest ultim aspect învederat decurge și încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituție, precum și a art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din moment ce "au existat foarte multe situații în care personalul disponibilizat s-a găsit în concedii medicale prelungite până după 1 ianuarie 2012, raportul de serviciu încetând la revenirea din activitate".

De asemenea, se susține că încetarea raporturilor de serviciu astfel dispusă a afectat patrimoniul persoanelor în cauză, prin pierderea drepturilor salariale.

Tribunalul Tulcea - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile celor două acte normative criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011

nu încalcă dispozițiile constituționale la care autorul excepției de neconstituționalitate se raportează, deoarece acestea reglementează modalitățile de acordare a ajutoarelor și contribuțiilor sociale polițiștilor și personalului militar ale căror raporturi de serviciu încetează, respectiv care sunt trecuți în rezervă în cursul anului 2011, în cadrul procesului de reorganizare instituțională desfășurat în vederea încadrării în cheltuielile de personal aprobate pentru anul 2011.

De asemenea, se susține că bugetul se constituie ca un plan financiar al statului, aprobat prin lege, prin care sunt prevăzute veniturile și cheltuielile publice stabilite în fiecare an, în conformitate cu dispozițiile constituționale ale

art. 137 alin. (1), precum și cu dispozițiile Legii nr. 500/2002

privind finanțele publice, iar

Legea nr. 286/2010

a mai fost supusă controlului de constituționalitate.

Se mai arată că, în cauza de față, nu se pune problema neconstituționalității dispozițiilor legale criticate, ci este vorba de o problemă strict de aplicare a acestora, în raport cu situația de fapt ce urmează a fi reținută de către instanța de judecată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

Legii bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010

sunt constituționale, iar prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011

pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011 sunt neconstituționale, întrucât măsurile adoptate prin acest act normativ aduc atingere statutului funcționarilor publici.

În acest sens arată că, potrivit

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, polițistul este funcționar public civil, cu statut special, lege care a fost adoptată în condițiile art. 74 alin. (1) din Constituție (nerevizuită), având caracter organic, astfel cum reiese și din prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, respectiv faptul că statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică. Or,

Legea nr. 234/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011 , prin care s-au adus modificări statutului funcționarilor publici, a fost adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor prevăzute pentru adoptarea legilor ordinare, iar prin măsurile adoptate s-a modificat structura organizatorică, resursele materiale și financiare și numărul personalului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile

Legii bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 28 decembrie 2010, precum și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011

pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2011, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 234/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 7 decembrie 2011.

Din analiza încheierii de sesizare, precum și a notelor autorului excepției de neconstituționalitate, reiese că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010 , ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011

pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (3) și (5) din ordonanța de urgență.

Prevederile art. 1 alin. (1) și

art. 3 alin. (3) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011

au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1): "(1) Drepturile prevăzute la art. 21 alin. (2)-(5) din anexa nr. VII la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se acordă polițiștilor și cadrelor militare ale căror raporturi de serviciu încetează, respectiv sunt trecute în rezervă în cursul anului 2011, în cadrul procesului de reorganizare instituțională desfășurat în vederea încadrării în cheltuielile de personal aprobate pentru anul 2011, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, prin derogare de la prevederile

Legii nr. 76/2002

privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare."

- Art. 3 alin. (3) și (5): "(3) Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General de Aviație al Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Generală de Informații și Protecție Internă și Direcția Generală Logistică vor dispune măsurile necesare astfel încât activitățile specifice pentru acordarea gradelor profesionale/militare absolvenților instituțiilor de învățământ superior ale Ministerului Apărării Naționale pregătiți pentru nevoile Ministerului Administrației și Internelor și repartizarea acestora la unități să se realizeze în perioada 28-30 decembrie 2011. [...]

(5) Numirea în funcție a absolvenților Academiei de Poliție «Alexandru Ioan Cuza», precum și ai instituțiilor de învățământ superior ale Ministerului Apărării Naționale pregătiți pentru nevoile Ministerului Administrației și Internelor repartizați la unitățile din structura Ministerului Administrației și Internelor se realizează cu data de 1 ianuarie 2012, iar prezentarea acestora la respectivele unități se face în data de 3 ianuarie 2012."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și alin. (4) referitor la valorile supreme ale statului român și la principiul separației și echilibrului puterilor, art. 41 alin. (1) teza întâi privind libertatea alegerii profesiei, a meseriei, a ocupației și a locului de muncă, art. 47 alin. (2) privind dreptul cetățenilor la asigurări sociale, art. 73 alin. (3) lit. j) și lit. p) referitor la categorii de legi, art. 76 alin. (1) privind majoritatea necesară pentru adoptarea legilor și a hotărârilor, art. 118 alin. (2) referitor la statutul cadrelor militare, art. 148 alin. (2) și (4) cu referire la aplicarea prioritară a actelor obligatorii ale Uniunii Europene și la aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate în urma aderării la aceasta. De asemenea, este invocat Protocol nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011

a fost adoptată, pe de o parte, în vederea încadrării în limita alocată cheltuielilor de personal pentru anul 2011 prin

Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010 , iar, pe de altă parte, pentru evitarea intrării Ministerului Administrației și Internelor în culpă contractuală cauzată de nerespectarea obligațiilor asumate în angajamentele încheiate cu studenții și elevii din instituțiile de formare profesională inițială, care prevedeau încadrarea promoțiilor de absolvenți.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011

cuprinde 3 articole, care, la rândul lor, reglementează:

a) acordarea polițiștilor și cadrelor militare ale căror raporturi de serviciu încetează, respectiv sunt trecute în rezervă în cursul anului 2011, a drepturilor prevăzute la art. 21 alin. (2)-(5) din anexa nr. VII la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (lege) în condiții derogatorii - mai favorabile - de la dreptul comun [art. 1 din lege]. Este vorba de plată unui ajutor, stabilit în raport cu vechimea efectivă în calitate de personal militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională;

b) exonerarea polițiștilor, cadrelor militare în activitate, precum și a elevilor și studenților seriilor terminale ale anului 2011 din instituțiile de formare profesională inițială din structura Ministerului Administrației și Internelor și absolvenților promoțiilor anului 2011 ale instituțiilor de învățământ din structura Ministerului Apărării Naționale care solicită, prin demisie sau la cerere, încetarea raporturilor de serviciu sau trecerea în rezervă, respectiv renunțarea la calitatea de elev sau student al instituțiilor de formare profesională inițială ale Ministerului Administrației și Internelor de la plata cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării și a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică, în țară sau în străinătate [art. 2 din lege];

c) dispoziții referitoare la încadrarea absolvenților promoțiilor anului 2011 ale Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" și a absolvenților promoțiilor anului 2011 ale instituțiilor de învățământ superior din structura Ministerului Apărării Naționale [art. 3 din lege].

II. Astfel cum reiese din dosarul cauzei, obiectul acesteia îl constituie, în principal, soluționarea unei cereri privind anularea unui act administrativ, respectiv a ordinului privind trecerea în rezervă a autorului excepției de neconstituționalitate, ordin prin care i-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a reorganizării Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și a unităților subordonate acestuia - Inspectoratul pentru Situații de Urgență Tulcea, ordin emis la data de 15 septembrie 2011 și la baza căruia au stat prevederile

art. 85 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995.

Curtea constată că ordonanța de urgență criticată nu a stat la baza emiterii ordinului de încetare a raporturilor de serviciu, aplicarea acesteia situației autorului excepției neputând viza decât art. 1, text care, de fapt, acordă măsuri de protecție socială sporită persoanelor care sunt cuprinse în sfera ei de reglementare. Așadar, în temeiul ordonanței de urgență criticate, autorul excepției beneficiază de drepturi suplimentare și în niciun caz acest act normativ nu a constituit temeiul juridic al încetării raporturilor de serviciu ale acestuia.

Totodată, raportat la obiectul cauzei, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, Curtea constată că actul normativ criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei, constatarea constituționalității sau neconstituționalității acestuia neproducând niciun efect juridic asupra situației procesuale a autorului excepției.

Așadar, nefiind respectată condiția de admisibilitate prevăzută la

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și

art. 3 alin. (3) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011

pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul său, apare ca fiind inadmisibilă.

III. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 286/2010 , Curtea constată că aceasta nu este motivată. Astfel, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a stabilit că excepția de neconstituționalitate "cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat".

În aceste condiții, Curtea a constatat că "în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate". Însă Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , în cazul în care aceasta "nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat". În acest sens, Curtea Constituțională a arătat că "simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»".

Raportând cele de mai sus la cauza de față, Curtea constată că autorul excepției face doar o trimitere generică la textul

Legii nr. 286/2010 , precum și la o serie de articole din Constituție, astfel încât, prin modul general în care este formulată excepția de neconstituționalitate, nu se poate desluși în mod rezonabil formularea sau existența vreunei critici de neconstituționalitate. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 286/2010

apare ca fiind nemotivată, contrar

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , ceea ce echivalează cu inadmisibilitatea acesteia.

IV. Având în vedere cele prezentate mai sus, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010

și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011

pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (3) și (5) din ordonanța de urgență, apare ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010

și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011

pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (3) și (5) din ordonanța de urgență, excepție ridicată de Niculae-Viorel David în Dosarul nr. 1.119/88/2013 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2013.