Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 522/2015

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ și ale legii în ansamblul său, ale art. II art. 1 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 1 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, ale art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) și (4) și ale art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

prezumat în vigoare

Data actului
7 iulie 2015
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 631 din 19 august 2015
Citat de
2 acte
Citează
28 de acte
Structură
0 articole · 31.717 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și

art. 6 din Legea nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, ale art. II

art. 1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar,

art. 1 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012

privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, ale

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, precum și ale art. 1 alin. (3) și (4) și ale

art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Georgeta Voinea în Dosarul nr. 6.703/63/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 537D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 603D/2015 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare, în numele și pentru membrii de sindicat Iolanda Andreica și alții în Dosarul nr. 2.961/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 603D/2015 la Dosarul nr. 537D/2015. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 603D/2015 la Dosarul nr. 537D/2015, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 11 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.703/63/2014, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și

art. 6 din Legea nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, ale art. II

art. 1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar,

art. 1 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012

privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale,

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, precum și ale art. 1 alin. (3) și (4) și

art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

8. Prin Încheierea din 12 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.961/83/2014, Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

9. Excepția a fost invocată de Georgeta Voinea și de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare în numele și pentru membrii de sindicat Iolanda Andreica și alții, în dosare având ca obiect soluționarea unor cereri privind acordarea unor drepturi salariale.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia din Dosarul nr. 537D/2015 susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Constituție, invocând în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010

și nr. 877 din 28 iunie 2011. Astfel, prin

Legea nr. 63/2011 , salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micșorate prin eliminarea sporurilor de bază, însă cuantumul brut al acestora a rămas la același nivel cu cel avut potrivit

Legii nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Or, potrivit

Deciziei Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011 , reîncadrarea salarială a cadrelor didactice, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuia făcută cu salariile prevăzute de

Legea nr. 221/2008

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/2008

privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, coroborată cu

Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

11. Conform considerentelor

deciziilor Curții nr. 872 din 25 iunie 2010

și nr. 877 din 28 iunie 2011 și celor ale

Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 11 din 8 octombrie 2012 , salariile cadrelor didactice trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, deci la nivelul prevăzut de

Legea nr. 221/2008 , coroborată cu

Legea-cadru nr. 330/2009 .

12. Totodată, apreciază că dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) și

art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

încalcă și prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, prin

art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

sunt majorate salariile personalului didactic preuniversitar cu vechime de până la 6 ani, cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2014, față de salariile din luna decembrie 2013, în timp ce, potrivit dispozițiilor

art. 1 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, cu vechime de peste 6 ani, începând cu 1 ianuarie 2014, se păstrează la nivelul salariului din luna decembrie 2013. Astfel, se creează o discriminare a cadrelor didactice după criteriul vechimii în învățământ, dar și un privilegiu după același criteriu.

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia din Dosarul nr. 603D/2015 face referire la

Ordonanța Guvernului nr. 15/2008

privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 221/2008 , și arată că actele normative care au modificat ulterior acest act normativ au fost declarate neconstituționale prin decizii succesive ale Curții Constituționale. De asemenea, face referire la

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011 , pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în care s-a reținut faptul că, urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului

nr. 136/2008 ,

nr. 151/2008

și

nr. 1/2009 , dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 221/2008 , constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009. Se arată că, potrivit

art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 , salariile de bază ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ au rămas la nivelul salariilor legale din luna decembrie 2009, respectiv la nivelul salariilor prevăzute de

Legea nr. 221/2008 , însă aplicarea textului de lege menționat a fost blocată de prevederile

art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcție a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. Se invocă atât

Decizia Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011

prin care au fost supuse controlului de constituționalitate dispozițiile

art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 , cât și

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 11/2012 , pronunțată într-un recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010

și ale

art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 , și arată că dreptul personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ la salarizarea conform

Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 221/2008 , s-a perpetuat și după data de 1 ianuarie 2010. În concluzie, susține că

Legea nr. 63/2011

contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), întrucât "perpetuează prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , neconstituțională, chiar dacă introduce în locul coeficienților de multiplicare și de ierarhizare rezultatul înmulțirii acestora." În opinia autorului excepției soluția constituțională era aceea a uniformizării salariilor din învățământ prin raportare la valorile rezultate din prevederile

Legii nr. 221/2008 .

14. Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă și Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă opinează, în esență, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

15. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții legale:

- art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și

art. 6 din Legea nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, precum și legea în ansamblul ei;

- art. II

art. 1 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011 [și nu art. II

art. 1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, așa cum, în mod eronat, se arată în încheierea de sesizare];

-

art. 1 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012

privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 182/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 25 octombrie 2012;

-

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin

Legea nr. 36/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014;

- art. 1 alin. (3) și (4) și

art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin

Legea nr. 28/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014.

19. Deși

Legea nr. 63/2011

reglementează, după cum indică însuși titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, având aplicabilitate limitată în timp, potrivit

Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acesteia, întrucât își produce efectele în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Mai mult, aplicabilitatea

Legii nr. 63/2011

a fost prelungită succesiv până la sfârșitul anului 2015.

20. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și art. 147 alin. (4) referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, se reține că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate punctual, prin raportare la aceleași texte din Constituție ca și cele invocate în cauza de față, prin

Decizia nr. 145 din 12 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 30 aprilie 2015, constatând constituționalitatea acestora. De asemenea, Curtea s-a pronunțat asupra dispozițiilor întregii

Legi nr. 63/2011

prin

Decizia nr. 201 din 31 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 8 mai 2015.

22. Referitor la constituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și

art. 6 din Legea nr. 63/2011 , Curtea a reținut că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Din examinarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie Curtea a constatat că dreptul la anumite foloase bănești în calitate de salariat a fost asimilat, în anumite condiții, unui drept de proprietate și analizat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În această privință însă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a distins între dreptul persoanei de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, paragraful 58, Curtea a reținut că nu este consacrat prin Convenție dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum; venitul care a fost câștigat reprezintă însă un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în același sens, Hotărârea din 13 iulie 2006, pronunțată în Cauza Bahgeyaka împotriva Turciei, Hotărârea din 24 martie 2005, pronunțată în Cauza Erkan împotriva Turciei, Hotărârea din 9 noiembrie 2000, pronunțată în Cauza Schetini și alții împotriva Italiei). Aceeași distincție semnificativă este realizată și în jurisprudența Curții Constituționale, aplicabilă, mutatis mutandis, în prezenta cauză, spre exemplu

Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau

Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011.

23. Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Ketchko împotriva Ucrainei, paragraful 23). De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57). Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme

Legea nr. 63/2011

a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.

24. Cu același prilej, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ.

25. De asemenea, prin

Decizia nr. 457 din 7 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 10 decembrie 2013, și

Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, referitor la criticile vizând încălcarea dreptului de proprietate, Curtea Constituțională a stabilit că drepturile salariale constituie un "bun" care intră în sfera de protecție a dreptului de proprietate. Această concluzie nu vizează însă drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide și exigibile.

26. Cât privește critica autorilor potrivit căreia actele normative din domeniul salarizării contravin considerentelor

Deciziei nr. 872 din 25 iunie 2010 , prin

Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, Curtea a amintit că, prin deciziile

nr. 872

și

nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la "cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". A apreciat însă că aceasta "Este în același timp o obligație sub condiție care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariate la nivelul anterior

Legii nr. 118/2010 ". De asemenea, a reținut că "Stabilirea modalității concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcție de situația economico-financiară a țării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligației sale de rezultat, [...] în sensul revenirii cel puțin la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea

Legii nr. 118/2010 ".

27. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II

art. 1 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 ,

art. 1 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 ,

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 ,

art. 1 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, Curtea a reținut că în anul 2012 salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ s-a făcut conform prevederilor

Legii nr. 63/2011 , potrivit art. II

art. 1 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 . De asemenea, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, potrivit

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 , s-a majorat cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012, și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012. În anul 2013, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ s-a făcut potrivit prevederilor

Legii nr. 63/2011

și s-au menținut în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 , potrivit

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 . În anul 2014, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ s-a făcut potrivit prevederilor

Legii nr. 63/2011

și s-a menținut la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții, conform dispozițiilor

art. 1 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 .

28. Față de cele menționate, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, Curtea a constatat o prelungire a aplicabilității dispozițiilor criticate din

Legea nr. 63/2011

în perioada 2012-2014. Prin urmare, întrucât criticile de neconstituționalitate referitoare la aceste dispoziții legale sunt identice cu cele privind prevederile

Legii nr. 63/2011 , Curtea a apreciat că sunt valabile susținerile referitoare la constituționalitatea

Legii nr. 63/2011 .

29. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , Curtea a reținut, în aceeași jurisprudență, că aceasta este neîntemeiată.

30. Referitor la principiul egalității, în mod constant în jurisprudența sa Curtea a statuat că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament făcută de stat între persoane aflate în situații analoage trebuie să își găsească o justificare obiectivă și rezonabilă. În acest sens, Curtea a reținut că ambele categorii de personal între care se realizează comparația vizată de critică sunt cadre didactice din învățământul preuniversitar, care însă se află în situații juridice diferite, anume personal didactic din învățământul preuniversitar cu o vechime în învățământ până în 6 ani și personal didactic din învățământul preuniversitar cu o vechime de peste 6 ani, astfel că în cauză nu poate fi primită critica privind încălcarea principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituție.

31. Cât privește invocarea de către autorii excepțiilor de neconstituționalitate a

deciziilor nr. 3 din 4 aprilie 2011

și nr. 11 din 8 octombrie 2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii, Curtea a observat că acestea au vizat o situație existentă înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 63/2011 , iar aspectele rezultate din aceste decizii nu mai subzistă în actuala reglementare care a stabilit un sistem de salarizare unitar pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ. De altfel, legiuitorul nu este obligat la adoptarea unei soluții legislative care să preia cele stabilite în decizia pronunțată în urma soluționării unui recurs în interesul legii, ci poate adopta o reglementare nouă și neechivocă (în acest sens este

Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 , precitată). Decizia pronunțată în urma promovării unui recurs în interesul legii reprezintă rezultatul unei activități de interpretare a legii (a se vedea

Decizia Curții Constituționale nr. 221 din 9 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010), și nu de legiferare (a se vedea

Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009 , precitată), și își găsește aplicabilitatea atât timp cât temeiul de drept, mai precis norma interpretată, este în vigoare. De altfel, aceste considerente de principiu se regăsesc în prevederile art. 518 din noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora "Decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării".

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Georgeta Voinea în Dosarul nr. 6.703/63/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare, în numele și pentru membrii de sindicat Iolanda Andreica și alții, în Dosarul nr. 2.961/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și

art. 6 din Legea nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ și ale legii în ansamblul său, ale art. II

art. 1 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar,

art. 1 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012

privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, ale

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) și (4) și ale

art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 iulie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.