Decizia nr. 253/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 307 și art. 416 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 416 din Codul de procedură civilă
și
art. 291 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 1.888/245/2010 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 995D/2016 al Curții Constituționale.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent învederează Curții că partea Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iași a transmis un înscris prin care invocă excepția lipsei capacității procesuale a autorului excepției, acesta fiind decedat de aproximativ doi ani.
4.
Față de acest incident procedural, reprezentantul Ministerului Public arată că, în procedura contenciosului constituțional, nu sunt aplicabile cauzele de suspendare, întrerupere sau stingere a procesului prevăzute de Codul de procedură civilă.
5.
Deliberând, Curtea apreciază cauza ca fiind în stare de judecată, întrucât, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului, iar soluționarea excepției de neconstituționalitate este de ordine publică.
6.
Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, considerând că aspectele invocate în motivarea acesteia țin de fondul cauzei, neputând fi considerate veritabile critici de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
7.
Prin Încheierea din 4 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.888/245/2010, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 416 din Codul de procedură civilă
și
art. 291 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Emil Balaure într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare, cu întoarcerea executării silite și stabilirea competenței instanței prin regulator de competență.
8.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în ceea ce privește
art. 416 din Codul de procedură civilă , că, întrucât nu stipulează că în cazul în care suspendarea și perimarea abuzivă a judecării cauzei nu au fost făcute din cauza părții, o asemenea soluție este „absolut nelegală“. Arată că, în cazul său, suspendarea s-a făcut abuziv, din interese „total nelegale“, cu scopul de a-i favoriza pe pârâți. Consideră că prin aceste neclarități, textul de lege criticat încalcă dreptul fundamental de acces liber la justiție și la un proces echitabil. Referitor la
art. 291 din Codul de procedură penală , arată că, prin folosirea cuvântului „poate“ în locul cuvântului „trebuie“, se dă posibilitatea instanței de judecată să protejeze pe pârâții magistrați, în cazul dosarului de fond, adică să nu sesizeze oficial Direcția Națională Anticorupție cu plângerea penală privind corupția, traficul de influență, luarea și darea de mită, abuzul în serviciu în forme grave săvârșite de învinuiții din dosarul parchetului. Susține că astfel se încalcă dreptul la un proces echitabil.
9.
Judecătoria Iași - Secția civilă nu și-a exprimat opinia cu privire la constituționalitatea textelor de lege criticate, contrar prevederilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .
10.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11.
Guvernul apreciază că, astfel cum a fost formulată, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, prin prisma prevederilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , întrucât autorul acesteia solicită, în realitate, modificarea soluției legislative consacrate de textele de lege criticate.
12.
Avocatul Poporului și-a exprimat punctul de vedere cu privire la dispozițiile
art. 416 din Codul de procedură civilă , considerând că nu pot fi reținute criticile autorului referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului la un proces echitabil.
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2),
ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile
art. 416 din Codul de procedură civilă
și
art. 291 din Codul de procedură penală . Din motivarea scrisă a excepției rezultă că autorul acesteia indică în mod eronat
art. 291 din Codul de procedură penală , criticile vizând, în realitate prevederile
art. 307 din Codul de procedură civilă . Așadar, obiect al excepției îl vor constitui dispozițiile
art. 307
și
art. 416 din Codul de procedură civilă
care au următoarea redactare:
–
Art. 307 :
Articolul 307
Suspendarea procesului și sesizarea parchetului
Dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deși denunțarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanța, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunțat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop.;
–
Art. 416 :
Articolul 416
Cererile supuse perimării
Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.
16.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 21 alin. (3)
care consacră dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, și celor ale
art. 6 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, referitor la
art. 307 din Codul de procedură civilă , că soluția legislativă cuprinsă în acesta, constând în instituirea posibilității instanței de a suspenda judecata procesului în cazul în care un înscris folosit în proces de către una dintre părți este denunțat ca fals, înaintându-l parchetului competent, pentru cercetarea falsului, a mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat cu privire la prevederile
art. 183 din Codul de procedură civilă din 1865 , potrivit cărora „Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanța poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia“.
18.
Asupra acestui din urmă text de lege, a cărui redactare este similară cu cea a prevederilor de lege criticate în cauza de față, Curtea s-a mai pronunțat - la solicitarea aceluiași autor al excepției și cu o motivare identică - în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate având acest obiect. Astfel, prin
Decizia nr. 741 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 4 iunie 2009, și
Decizia nr. 243 din 21 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 2 iulie 2013, Curtea a observat că autorul excepției este nemulțumit de modalitatea de redactare a textului de lege criticat, susținând, în esență, că legiuitorul ar fi trebuit să instituie obligativitatea, iar nu posibilitatea judecătorului de a suspenda cursul judecății, în cazul defăimării (denunțării) unui înscris ca fals. Prin urmare, Curtea a apreciat că autorul excepției solicită indirect modificarea textului de lege criticat, ceea ce, din perspectiva dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, apare ca inadmisibil (a se vedea și
Decizia nr. 390 din 19 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, și
Decizia nr. 72 din 2 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012).
19.
Având în vedere motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate, analoagă celei formulată în cele două cauze precedente, Curtea constată că atât considerentele, cât și soluția deciziilor anterior citate se aplică, pentru identitate de rațiune, și în ceea ce privește prevederile
art. 307 din Codul de procedură civilă .
20.
O soluție similară se impune a fi pronunțată și cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 416 din Codul de procedură civilă , pe care autorul acesteia le critică pe motiv că nu stipulează faptul că, în cazul în care suspendarea și perimarea abuzivă a judecării cauzei nu au fost făcute din cauza părții, atunci acestea sunt „absolut nelegale“. Arată, în acest sens că, în cazul său, suspendarea s-a făcut abuziv, din interese „total nelegale“, cu scopul de a-i favoriza pe pârâți. Motivarea excepției este realizată, așadar, din perspectiva unei omisiuni de reglementare, pe care, în contextul situației din cauza sa concretă, autorul excepției o consideră contrară dreptului la un proces echitabil. Or, complinirea unor asemenea pretinse vicii de constituționalitate, constând în neincluderea anumitor mențiuni în cuprinsul unui text de lege, excedează competenței Curții Constituționale, atât timp cât în motivarea excepției nu se evidențiază faptul că aceste carențe de reglementare conduc la o nesocotire a unor texte sau principii constituționale. În cauza de față, autorul excepției se limitează la a afirma încălcarea prevederilor
art. 21 din Legea fundamentală
care consacră dreptul la un proces echitabil, fără să argumenteze, însă, această susținere.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție,
precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 307
și
art. 416 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 1.888/245/2010 al Judecătoriei Iași - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.