Decizia nr. 72/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28, art. 138, art. 167, art. 168, art. 169, art. 183, art. 244 alin. 1, art. 305 și art. 312 din Codul de procedură civilă,

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari,

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și a dispozițiilor

art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 19.935.1/245/2009 al Tribunalului Iași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 637D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 157 din 8 februarie 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 19.935.1/245/2009, Tribunalul Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28, art. 138, art. 167, art. 168, art. 169, art. 183, art. 244 alin. 1, art. 305 și art. 312 din Codul de procedură civilă,

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari,

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și a dispozițiilor

art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Emil Balaure într-o cauză având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție. În acest sens, arată următoarele:

- art. 28 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă este neconstituțional, deoarece împiedică recuzarea întregii instanțe și, astfel, se încalcă "în mod fățiș" dreptul constituțional la un proces echitabil;

- art. 183 și art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece, prin redactare defectuoasă, instituie posibilitatea, iar nu obligativitatea judecătorului de a suspenda cursul judecății, în cazul defăimării unui înscris ca fals, respectiv când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;

- art. 138, art. 167, art. 168, art. 169, art. 305 și art. 312 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece nu stabilesc, pe de o parte, obligativitatea instanței de a lua în considerare probele când acestea au fost administrate legal, iar pe de altă parte prevăd că dovezile care nu au fost cerute nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, împiedicând administrarea unor probe esențiale în situația de față;

-

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece prevede că invocarea excepției de neconstituționalitate se face prin intermediul instanțelor judecătorești, și nu direct de către părți în fața Curții Constituționale;

-

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, prin care asociațiile de proprietari sunt scutite de plată taxei judiciare de timbru în cazul acțiunilor pe care le promovează împotriva proprietarilor, fără a prevedea și scutirea de taxă judiciară de timbru în cazul formulării acțiunii de către proprietar, creează un tratament discriminatoriu în fața justiției;

- prin

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă se încalcă dreptul constituțional de acces la justiție, întrucât stabilește că cererea de acordare a ajutorului public judiciar se soluționează de către judecători; or, acesta ar trebui acordat de către "Guvern sau Ministerul Justiției";

-

art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, prin care s-au modificat dispozițiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă, încalcă art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece executarea silită ar trebui încuviințată de către instanța de judecată.

Tribunalul Iași - Secția civilă opinează în sensul că prin dispozițiile legale criticate nu se încalcă dispozițiile constituționale și convenționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 28, art. 138, art. 167, art. 168, art. 169, art. 183, art. 244 alin. 1, art. 305 și art. 312 din Codul de procedură civilă,

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010,

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007,

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, precum și a dispozițiilor

art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006.

Referitor la prevederile

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea observă că, astfel cum reiese din motivarea autorului excepției de neconstituționalitate, critica vizează dispozițiile

art. 29 alin. (4) Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 28 și art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, doar art. 28 alin. 1, 2 și 3, respectiv art. 244 alin. 1 pct. 1.

În consecință, prevederile asupra cărora Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate au următorul cuprins:

- Art. 28 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă: "Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutor, curator, consiliu judiciar sau director ai unei instituții publice sau societăți comerciale, când aceștia nu au interes personal în judecarea pricinii.

Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia.

Pentru aceleași motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiași judecător.";

- Art. 138 din Codul de procedură civilă: "Dovezile care nu au fost cerute în condițiile art. 112, 115 și 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanței, afară de cazurile:

1. abrogat;

2. când nevoia dovezii ar reieși din dezbateri și partea nu o putea prevedea;

3. când administrarea dovezii nu pricinuiește amânarea judecății;

4. când dovada nu a fost cerută în condițiile legii, din pricina neștiinței sau lipsei de pregătire a părții, care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat.

În cazurile prevăzute la pct. 2 și 4, partea adversă are dreptul la contraprobă numai asupra aceluiași aspect.

În cazul amânării, partea este obligată, sub pedeapsa decăderii, să depună, cu cel puțin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecată, copii certificate de pe înscrisurile invocate.";

- Art. 167 din Codul de procedură civilă: "Dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.

Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putință în același timp.

Când dovada cu martori a fost încuviințată în condițiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeași ședință, dacă amândouă părțile sunt de față.

Partea lipsă la încuviințarea dovezii este obligată să ceară dovada contrarie la ședința următoare, iar în caz de împiedicare, la prima zi când se înfățișează.";

- Art. 168 din Codul de procedură civilă: "Încheierea prin care se încuviințează dovezile va arăta faptele ce vor trebui dovedite, precum și mijloacele de dovadă încuviințate pentru dovedirea lor.

Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicită de instanță.

Când o parte renunță la dovezile ce a propus, cealaltă parte poate să și le însușească.";

- Art. 169 din Codul de procedură civilă: "Administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune altfel.

Când administrarea dovezilor urmează să se facă în altă localitate, ea se va îndeplini, prin delegație, de către o instanță de același grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanță de același grad. Dacă felul dovezii îngăduie și părțile se învoiesc, instanța care administrează dovada poate fi scutită de citarea părților.";

- Art. 183 din Codul de procedură civilă: "Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanța poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.";

- Art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă: "Instanța poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;";

- Art. 305 din Codul de procedură civilă: "În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.";

- Art. 312 din Codul de procedură civilă: "Instanța poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.

În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi modificată sau casată, în tot sau în parte.

Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată, pentru a se asigura o judecată unitară.

În caz de casare, curțile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.

Cu toate acestea, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.

În caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanța va trimite dosarul spre judecare instanței judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdicțională competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibilă.

Dacă instanța de recurs constată că ea însăși era competentă să soluționeze pricina în primă instanță sau în apel, va casa hotărârea recurată și va soluționa cauza potrivit competenței sale.";

-