Decizia nr. 559/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 , excepție ridicată de Dorin Ruxăndoiu în Dosarul nr. 38.512/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.564D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, solicitând menținerea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 22 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 38.512/3/2016, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 . Excepția a fost ridicată de Dorin Ruxăndoiu într-o cauză având ca obiect contestația împotriva deciziei prin care i s-a respins cererea de acordare a titlului „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că, prin nerespectarea principiilor de drept stabilite prin

Legea nr. 24/2000 ,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

a prevăzut că plata drepturilor stabilite de

Legea nr. 341/2004

se face numai pentru Luptătorii cu Rol Determinat, dar nu și pentru Luptătorii Remarcați prin Fapte Deosebite, care nu mai pot beneficia de drepturile prevăzute de

Legea nr. 341/2004 . Această discriminare a persistat și persistă și prin faptul că Luptătorii Remarcați prin Fapte Deosebite sunt afectați, nemaiprimind indemnizația prevăzută de

Legea nr. 341/2004 , însă aceia care nu au participat la Revoluția din Decembrie 1989, ci au participat la revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din 1987, beneficiază în continuare de plata indemnizației, ceea ce contravine

art. 16 din Constituție . Astfel, discriminarea operează atât față de celelalte categorii de beneficiari ai

Legii nr. 341/2004 , și anume răniți, reținuți și urmași, cât și, în mod deosebit, față de persoanele care au participat la revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din 1987. Discriminarea este evidentă și comparativ cu ceilalți beneficiari de indemnizații, respectiv deținuți politici, deportați și veterani de război care primesc aceste indemnizații ca urmare a sacrificiului celor care au distrus regimul totalitar.

6.

Referitor la

art. 22 alin. (1)

și la

art. 47 din Constituție , autorul excepției arată că indemnizația prevăzută de

Legea nr. 341/2004

a fost singura sursă de existență a revoluționarilor, iar prin eliminarea acesteia s-au înregistrat o serie de decese ale beneficiarilor

Legii nr. 341/2004 , ceea ce încalcă dreptul la viață și dreptul la măsuri de protecție socială. Dreptul la asistență socială este încălcat deoarece statul a diminuat sau nu a acordat indemnizațiile fără o justificare obiectivă.

7.

Totodată, este invocată și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la nediferențierea între prestațiile sociale contributive și cele necontributive, respectiv Hotărârea din 30 septembrie 2003, pronunțată în Cauza Koua Poirrez împotriva Franței, și Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunțată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei. Se face referire, totodată, și la Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, în care se reține că noțiunea de bunuri acoperă atât bunurile actuale, cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțe, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o „speranță legitimă“ de a beneficia efectiv de un drept de proprietate (paragraful 64). De asemenea, sunt invocate și cele reținute în Hotărârea din 1 iulie 1961, pronunțată în Cauza Lawless împotriva Irlandei, potrivit căreia în cazul instituirii unor măsuri derogatorii cu caracter excepțional statul trebuie să acționeze astfel încât să fie protejate valorile enumerate de art. 15 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

8.

De asemenea, se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 90 din 7 februarie 2012 , prin care s-a reținut că sumele reprezentând indemnizații ce se achită beneficiarilor

Legii nr. 341/2004

constituie un bun, în sensul

art. 1 din primul Protocol adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

9.

Având în vedere acestea, autorul susține că dispozițiile de lege criticate contravin și

art. 53 din Constituție

referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. În acest sens, se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind interpretarea

art. 1 din primul Protocol adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private, și anume Hotărârea din 12 aprilie 2006 pronunțată în Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit.

10.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, argumentele autorului având un grad mare de generalitate și vizând mai mult interpretarea și aplicarea legii la situația sa particulară.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

12.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la cele reținute în

Decizia Curții Constituționale nr. 864 din 10 decembrie 2015 .

13.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, arătând că acestea se aplică în mod egal tuturor celor aflați în ipoteza normei legale fără discriminări.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004. Din examinarea excepției de neconstituționalitate Curtea reține că autorul acesteia a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor

art. I pct. 4,

6,

16,

17

și

pct. 19-23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea

Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, dispoziții nominalizate expres în cererea de sesizare a Curții și asupra cărora instanța de contencios constituțional se va pronunța prin prezenta decizie.

17.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 22 alin. (1)

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,

art. 47 alin. (2)

privind nivelul de trai și

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, autorul invocă și prevederile

art. 7 referitor la egalitatea în fața legii din Declarația Universală

a Drepturilor Omului,

art. 14

privind interzicerea discriminării din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

art. 1 privind protecția proprietății private din primul Protocol adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că normele supuse controlului de constituționalitate se aplică tuturor destinatarilor legii, fără ca între aceștia să existe privilegii sau discriminări, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea prevederilor

art. 16 din Constituție . A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenței sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, originar sau delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilității economice a țării și să ia măsuri în consecință (a se vedea

Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2016, paragraful 33, și

Decizia nr. 114 din 9 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 49). Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că nu constituie o discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective. Pentru aceleași motive nu poate fi reținută nici încălcarea

art. 7 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului și a

art. 14 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

19.

În ceea ce privește critica potrivit căreia sistarea plății indemnizației reparatorii contravine dreptului de proprietate privată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât dreptul la indemnizație reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că „legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare“ (a se vedea

Decizia nr. 296 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 9 august 2019, paragraful 22). Prin urmare, indemnizația se acordă în condițiile

Legii nr. 341/2004 , astfel cum a fost modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și

Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 .

20.

Totodată, Curtea a constatat că „sumele reprezentând indemnizații restante“ ce se achită beneficiarilor

Legii nr. 341/2004

constituie într-adevăr un bun, în sensul

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar, în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă, legiuitorul are, de asemenea, dreptul de a alege frecvența și modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea lor în viitor (a se vedea

Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012).

21.

Referitor la critica privind încălcarea

art. 47 alin. (2)

privind nivelul de trai, Curtea a reținut că

Legea fundamentală consacră, în art. 1 alin. (3) , caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispozițiile

art. 135 alin. (2) lit. f) , să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții. Legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012).

22.

Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu se transformă, potrivit

Constituției , întro obligație de reglementare a statului, neputându-se vorbi de un drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989 (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragraful 55).

23.

În final, cu privire la

art. 22 alin. (1)

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, prin

Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragraful 59, Curtea a constatat că acesta nu are incidență în soluționarea excepției de neconstituționalitate.

24.

Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

25.

Referitor la dispozițiile

art. 53 din Legea fundamentală , Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.

26.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorin Ruxăndoiu în Dosarul nr. 38.512/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. I pct. 4 ,

6 ,

16 ,

17

și

pct. 19-23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea

Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 iulie 2020.