Decizia nr. 36/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Oana-Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 din Codul penal , excepție ridicată de Petru Alexandru Deaconu în Dosarul nr. 42.931/3/2017 (203/2018) al Curții de Apel București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 426D/2018.

2.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a depus la dosar note scrise, prin care solicită asistarea de către un avocat plătit din fondurile Ministerului de Justiție, deoarece se află în executarea unei pedepse privative de libertate.

4.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de asistență juridică gratuită, având în vedere procedura care se desfășoară în fața Curții Constituționale.

5.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , respinge cererea autorului excepției, întrucât regulile referitoare la încuviințarea desemnării unui avocat din oficiu nu sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. Arată că, în cazul său, sporul adăugat la pedeapsa cea mai grea depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită sub imperiul

noului Cod penal .

7.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât, pe de o parte, nu au fost indicate prevederile constituționale încălcate, iar, pe de altă parte, critica vizează modul de aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

8.

Prin Decizia penală nr. 113 din 13 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 42.931/3/2017 (203/2018), Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 din Codul penal . Excepția a fost ridicată de Petru Alexandru Deaconu cu ocazia soluționării contestației împotriva unei hotărâri privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia nu indică prevederile constituționale încălcate prin dispozițiile de lege criticate. Arată doar că a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni - în baza dispozițiilor

Codului penal din 1969

- și, respectiv, la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere - în temeiul

noului Cod penal . Având în vedere faptul că sporul adăugat - după anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere - depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care i-a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare, consideră că dispozițiile

art. 39 din Codul penal

sunt neconstituționale.

10.

Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015 ,

Decizia nr. 782 din 17 noiembrie 2015 ,

Decizia nr. 210 din 12 aprilie 2016

și

Decizia nr. 368 din 30 mai 2017 .

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 39 din Codul penal

sunt constituționale, invocând, în acest sens, considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 711 din 27 octombrie 2015 .

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului actului de sesizare dispozițiile

art. 39 din Codul penal . Din cuprinsul actului de sesizare reiese însă că excepția de neconstituționalitate vizează doar prevederile

art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal . Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul cuprins: „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: [...] b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;“.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este nemotivată, întrucât autorul excepției nu susține, în niciun mod, pretinsa contrarietate dintre dispozițiile

art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal

și cele ale Legii fundamentale. Or, potrivit prevederilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , „Sesizările trebuie [...] motivate“ ( Decizia nr. 465 din 17 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007,

Decizia nr. 1.374 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010,

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011,

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012,

Decizia nr. 547 din 15 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 11 decembrie 2014, paragraful 16,

Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015, paragraful 44, și

Decizia nr. 473 din 12 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 7 noiembrie 2018, paragraful 17). În acest sens, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că neindicarea de către autorul excepției a normei constituționale pentru a cărei încălcare consideră că textul de lege atacat este neconstituțional sau trimiterea generică la încălcarea

Constituției

constituie un motiv de respingere, ca inadmisibilă, a excepției, întrucât aceasta nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate, în sensul constituțional al termenului. O atare consecință se impune, întrucât jurisdicția constituțională nu se poate substitui autorului excepției în privința invocării motivului de neconstituționalitate. Așadar, controlul din oficiu este inadmisibil, având în vedere faptul că, pe calea excepției de neconstituționalitate, controlul se poate exercita numai la sesizare ( Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010,

Decizia nr. 1.603 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011, și

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

17.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție,

precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal , excepție ridicată de Petru Alexandru Deaconu în Dosarul nr. 42.931/3/2017 (203/2018) al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2021.