Decizia nr. 75/2000
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignație
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 178/1934 30 iulie 1934 pentru reglementarea contractului de consignație
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
pentru reglementarea contractului de consignație, excepție ridicată de Maria Selariu în Dosarul nr. 9.499/1999 al Judecătoriei Brăila.
La apelul nominal răspunde Mihai Munteanu. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, Mihai Munteanu solicita admiterea excepției, depunând note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, întrucât asupra constituționalității dispozițiilor
Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 225/1999, neintervenind elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 21 octombrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 9.499/1999, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
pentru reglementarea contractului de consignație, excepție ridicată de Maria Selariu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca
Legea nr. 178/1934 , fiind promulgată printr-un decret regal, nu poate fi aplicată sub imperiul actualei Constituții, care consacra o alta forma de guvernamant, și în condițiile altor realitati economice. Se mai arata ca în anumite texte ale legii se fac referiri la "Vechiul Regat" și la "provinciile unite", ceea ce contravine dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Constituție. De asemenea, se susține ca majoritatea prevederilor legii sunt în contradictie cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât consacra privilegii pentru una dintre părțile contractante, respectiv pentru deponent ori consignatar. O serie de articole din
"contravin flagrant sistemului financiar-contabil actual, structurat și organizat în baza legilor constituționale nr. 27 și nr. 87/1994". Autorul excepției de neconstituționalitate se referă în continuare și la dificultățile derulării raporturilor decurgând din contractul de consignație atunci când obiectul acestui contract este constituit din produse electronice sau electrocasnice, deoarece asemenea produse nu existau la data adoptării
Legii nr. 178/1934 . Pentru motivele arătate autorul excepției considera ca
contravine art. 1 alin. (1) și (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 77 alin. (1)-(3) și art. 78 din Constituție.
Judecătoria Brăila, exprimandu-și opinia, apreciază ca
este în vigoare.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere.
Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile
sunt în vigoare și nu contravin prevederilor constituționale.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepția ca neîntemeiată, precizând ca includerea într-o lege extrapenala a unor dispoziții care prevăd sancțiuni penale nu contravine Constituției.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției îl constituie prevederile
pentru reglementarea contractului de consignație, despre care autorul excepției susține că nu mai poate fi aplicată după adoptarea actualei Constituții, care consacra o alta forma de guvernamant decât cea de la data adoptării legii, precum și ca sunt incalcate dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 77 alin. (1)-(3) și ale art. 78 din Constituție.
Examinând excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, Curtea constata ca autorul acesteia a ridicat aceeași excepție în Dosarul nr. 8.751/1998 al Judecătoriei Brăila, care, prin Încheierea din 5 aprilie 1999, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 178/1934 . Cu privire la acea excepție Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 225 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000. Respingând excepția, Curtea a reținut, în esenta, următoarele:
- Îndeplinirea condițiilor formale de validitate a
trebuie examinata în raport cu reglementările constituționale și legale din momentul aplicării legii, potrivit principiului tempus regit actum. Pe de altă parte, conținutul acestui act normativ nu contrazice prevederile și principiile constituționale, astfel încât
Legea nr. 178/1934 , deși anterioară Constituției din 1991, este în vigoare, fiind aplicabile dispozițiile art. 150 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".
-
nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, care consacra egalitatea cetățenilor în fața legii, întrucât prin încheierea contractului de consignație nu se creează o inegalitate a părților, ci se stabilesc drepturi și obligații specifice, pe de o parte, ale consignantului, iar pe de altă parte, ale consignatarului, potrivit naturii contractului.
- Susținerile privind încălcarea prevederilor cuprinse în Constituție la art. 77, referitor la "promulgarea legii", și la art. 78, referitor la "intrarea în vigoare a legii" nu au legătură cu soluționarea excepției ridicate.
- În sfârșit, susținerile referitoare la neconcordanta dintre prevederile legii criticate și cele ale altor legi nu constituie probleme de control al constituționalității și de aceea nu intră în competența Curții Constituționale.
Atât considerentele, cat și soluția exprimate în aceasta decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, excepția urmând să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al
art. 23 și 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
pentru reglementarea contractului de consignație, excepție ridicată de Maria Selariu în Dosarul nr. 9.499/1999 al Judecătoriei Brăila.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 aprilie 2000.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.