Decizia nr. 17/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Lucian Stangu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, ridicată de Ioana Varza în Dosarul nr. 186/2000 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal răspunde Ioana Varza, prin avocat Porfir Nechita, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției arata ca, în fața instanței de judecată, a ridicat excepția de neconstituționalitate nu numai cu privire la dispozițiile art. 146 din Codul penal, ci și cu privire la cele ale art. 43 din același cod, însă în încheierea de ședința nu s-a consemnat aceasta cerere, după cum nu s-au consemnat nici susținerile referitoare la motivarea excepției, în sensul că dispozițiile de lege criticate încalcă dispozițiile art. 20 din Constituție, raportate la cele ale art. 6 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal se susține ca, deoarece acestea au fost modificate prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , excepția a rămas fără obiect, iar cu privire la dispozițiile art. 43 din Codul penal se solicită să se constate ca acestea sunt neconstituționale, în măsura în care vin în contradictie cu aplicarea prevederilor art. 14 din același cod.
Reprezentantul Ministerului Public susține ca excepția de neconstituționalitate nu a fost motivată în fața instanței de fond, asa cum prevăd dispozițiile
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, solicitând respingerea acesteia ca fiind inadmisibila.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 20 iunie 2000, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Ioana Varza, prin avocat, în Dosarul nr. 186/2000 al acelei instanțe.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, formulată în fața instanței, autorul acesteia a arătat ca plafonul de 50.000.000 lei, prevăzut la art. 146 din Codul penal, "nu mai corespunde situației actuale, data fiind rata inflației și devalorizarea leului". În susținerea acestei excepții, nu s-a invocat încălcarea vreunui text constituțional.
Tribunalul Tulcea, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată. În acest sens, se arata ca dispozițiile art. 146 din Codul penal nu contravin Constituției, "deși problema de fond este una reală", deoarece, în condițiile unei rate ridicate a inflației, limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146 din Codul penal "nu mai reprezintă o valoare fixa".
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile art. 146 din Codul penal nu contravin Constituției, deși considera necesară modificarea lor prin reaprecierea valorii de 50.000.000 lei drept criteriu de evaluare a consecințelor deosebit de grave, criteriu necesar pentru realizarea unei corecte individualizari a pedepselor. Se menționează, în acest sens, deciziile nr. 148 din 27 octombrie 1998, nr. 65 din 22 aprilie 1999, nr. 77 și nr. 78, ambele din 20 mai 1999 și nr. 164 din 21 octombrie 1999, prin care Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 146 din Codul penal.
Președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile aparatorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Prin Încheierea din 20 iunie 2000, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal. Din examinarea cuprinsului acestei încheieri rezultă ca autorul excepției, deși a susținut în fața instanței judecătorești ca suma de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146 din Codul penal "nu mai corespunde situației actuale, data fiind rata inflației și devalorizarea leului", nu a menționat însă nici un motiv de neconstituționalitate a textului de lege criticat și nu a indicat vreo dispoziție constituțională care ar fi incalcata de prevederile art. 146 din Codul penal. Asa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, în cadrul dezbaterilor excepției de neconstituționalitate în fața Curții Constituționale, apărătorul autorului excepției a solicitat să se examineze și constituționalitatea dispozițiilor art. 43 din Codul penal, sustinand ca în fața instanței de judecată fusese ridicată excepția și cu privire la aceste dispoziții, însă în încheierea de sesizare s-a omis să se consemneze atât aceasta sustinere, cat și motivele de neconstituționalitate invocate.
Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul admisibilității sale, Curtea observa ca, astfel cum rezultă din analiza conținutului încheierii de sesizare, autorul acesteia nu a indicat în fața instanței de judecată motivele criticii de neconstituționalitate. Pe de altă parte, Curtea retine ca, potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sunt neconstituționale numai acele prevederi legale care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției, iar potrivit art. 12 alin. (2) din aceeași lege, orice sesizare trebuie motivată. Coroborand aceste texte legale cu cele ale art. 144 lit. c) din Constituție, precum și cu cele ale
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispoziției legale criticate numai în conformitate cu aceste dispoziții legale. Asa fiind, Curtea retine ca nemotivarea excepției de neconstituționalitate și neindicarea de către
autorul unei excepții cel puțin a normei constituționale în raport cu care acesta considera ca textul criticat este neconstitutional constituie un motiv de respingere a sesizării. Altminteri, ar insemna ca jurisdicția constituțională să se substituie părții în ceea ce privește invocarea motivului de neconstituționalitate, exercitând, astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil. În sensul celor arătate, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant în practica sa jurisdicțională, de exemplu, prin Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, precum și prin Decizia nr. 49 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.
Referitor la susținerile autorului excepției cu privire la faptul ca în încheierea de sesizare s-a omis să se consemneze, în totalitate, atât dispozițiile legale criticate, cat și motivele de neconstituționalitate, Curtea retine ca aceste sustineri nu pot fi primite, întrucât pentru erorile materiale din încheierile instanțelor de judecată exista posibilitatea procesuala de îndreptare a consemnarilor, conform art. 281 din Codul de procedură civilă. Or, nevalorificarea unui drept procesual în fața instanței de judecată unde excepția de neconstituționalitate a fost ridicată nu poate crea posibilitatea exercitării acestuia în fața Curții Constituționale, întrucât s-ar încalcă dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și cele ale
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, reprezentând, în același timp, și o ingerinta inadmisibila a Curții Constituționale în activitatea de infaptuire a justiției.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al
art. 23 alin. (1), (4) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, ridicată de Ioana Varza în Dosarul nr. 186/2000 al Tribunalului Tulcea.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent șef, Claudia Miu ───────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.