Decizia nr. 199/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Toma Aichimoaie în Dosarul nr. 2.945/2000 al Tribunalului Arges - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 iunie 2001 în prezenta autorului excepției și a reprezentantului Ministerului Public și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21 iunie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.945/2000, Tribunalul Arges - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Toma Aichimoaie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispoziția potrivit căreia acțiunea în repararea pagubelor poate fi pornită în termen de un an de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire ingradeste accesul liber la justiție, garantat de prevederile art. 21 din Constituție, deoarece termenul de prescripție de un an pentru formularea acțiunii în despăgubire începe să curgă de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire, indiferent dacă aceasta a fost sau nu comunicată celui interesat, în pofida faptului ca art. 246 prevede obligația procurorului de a incunostinta despre aceasta persoana interesată.

Tribunalul Arges - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, arătând ca prin stabilirea unui termen de un an de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire penală sau a rămânerii definitive a hotărârii de achitare se încalcă accesul liber la justiție.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția de neconstituționalitate a art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedură penală este neîntemeiată, întrucât stabilirea datei ordonanței de scoatere de sub urmărire penală ca moment de la care începe să curgă termenul de prescripție de un an nu este de natura să contravină dispozițiilor art. 21 din Constituție.

Președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedură penală. Acest text are următorul conținut:

- Art. 505: "Acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana indreptatita potrivit art. 504, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa.

Acțiunea poate fi pornită în termen de un an [...] de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire."

Textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate sunt:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca singurul caz în care termenul de un an prevăzut la art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală poate să curgă de la data scoaterii de sub urmărire penală este cazul în care, după ce față de o persoană a fost luată o măsura preventivă, aceasta a fost scoasa de sub urmărire penală. În acest sens Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 172 din 23 mai 2001, a reținut ca "stabilirea, de către legiuitor, prin textul de lege criticat, a datei <<ordonanței de scoatere de sub urmărire penală>>, ca data de la care se calculează termenul de prescripție de un an al acțiunii pentru repararea pagubei, nu numai că nu ingradeste accesul liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, ci, dimpotriva, largeste sfera persoanelor îndreptățite a introduce acțiuni pentru repararea pagubei și cu privire la persoanele împotriva cărora s-a luat o măsura preventivă, iar ulterior au fost scoase de sub urmărire penală, prin ordonanța procurorului, ordonanța rămasă definitivă prin neatacarea ei în instanța. Eliminarea din alin. 2 al art. 505 din Codul de procedură penală a tezei a doua ar insemna tocmai o ingradire a accesului liber la justiție al acestor persoane, care nu ar mai fi îndreptățite la acțiuni pentru repararea pagubei, deoarece, potrivit tezei întâi a aceluiași alineat 2 al art. 505 din codul menționat, acțiunea ar putea fi pornită în termen de un an numai de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare, iar nu și de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire penală. Or, aceasta ar contraveni art. 21 din Constituție".

S-a reținut, de asemenea, în decizia Curții ca, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului", iar în conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a tarii". Prin urmare, Curtea Constituțională nu este competența sa modifice ori sa completeze prevederea legală supusă controlului, astfel cum în speta se solicita de către autorul excepției, deoarece aceste atribuții aparțin în exclusivitate autorității legiuitoare.

Tot astfel, prin Decizia nr. 107 din 1 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 27 iulie 1999, Curtea Constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, a reținut în esenta ca termenul de un an este un termen rezonabil de prescripție a dreptului la acțiune, care asigura condițiile optime celui prejudiciat pentru a exercita acțiune în justiție în scopul obținerii reparațiilor legale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atât considerentele acestor decizii, cat și soluția pronunțată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Toma Aichimoaie în Dosarul nr. 2.945/2000 al Tribunalului Arges - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2001.