Decizia nr. 98/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Respins prin 4
- Decizia nr. 3/2003 14 ianuarie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (3) din Leg…
- Decizia nr. 28/2003 28 ianuarie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (3) din Leg…
- Decizia nr. 35/2003 30 ianuarie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (3) din Leg…
- Decizia nr. 111/2003 13 martie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (3) din Leg…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Florica Popa, Ioan Suti, Petru Tripa și Florica Tripa în Dosarul nr. 3.472/2001 al Curții de Apel Oradea, având ca obiect o rectificare de carte funciară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 martie 2002 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21 martie 2002.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 3.472/2001, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Florica Popa, Ioan Suti, Petru Tripa și Florica Tripa.
În motivarea excepției autorii susțin ca dispozițiile
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
încalcă principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, "deoarece vânzarea-cumpărarea unor imobile dintre cele prevăzute la
art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001 , inițial valabilă în baza
Legii nr. 112/1995 , este declarata retroactiv nevalabila, ceea ce înseamnă ca
se aplică și unor situații legal constituite pe baza unei legi anterioare". Se mai arata ca dispozițiile legale criticate încalcă și principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (2) din Constituție, prin aceea ca introduc "o discriminare nejustificată, nelegală și imorala, deoarece în toate celelalte ipoteze ale art. 46 îi protejeaza pe cumpărătorii de buna-credința ai imobilelor la care face referire
art. 2 din Legea nr. 10/2001 , exceptându-i doar pe cei care au cumpărat imobilele prevăzute la art. 2 lit. b)".
Curtea de Apel Oradea, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este intemeiata, deoarece "prevederile
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
încalcă principiul neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2), respectiv principiul egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (2) din Constituție".
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere cu privire la excepția ridicată.
Președintele Camerei Deputaților apreciază ca "dispozițiile
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
sunt constituționale, acestea nefiind contrare vreunuia dintre principiile prevăzute de art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (2) din Constituție". Se arata în acest sens ca "întreaga lege are un puternic caracter reparator, urmărind în principal sa înlăture efectele nefaste ale politicii statului comunist de desconsiderare a proprietății private. Prin aceasta legea nu dispune pentru trecut, ci asigura, pentru viitor, reinstaurarea legalității și normalitatii, în spiritul principiilor proclamate de Constituția României în art. 41 și art. 135". Se mai arata ca "o soluție juridică valabilă în toate situațiile nu ar fi posibila", iar "Soluția juridică diferita data de
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
își are temeiul în chiar gravitatea modalitatii prin care imobilele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) au fost preluate de statul comunist, și anume prin confundarea preluării cu justiția penală folosită, la rândul ei, ca instrument de represiune politica".
Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este intemeiata, întrucât dispozițiile
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
sunt neconstituționale sub doua aspecte, și anume: a) "Statuand asupra actelor juridice de înstrăinare, având ca obiect imobilele preluate de stat prin confiscarea averii ca urmare a condamnării pentru infracțiuni de natura politica, art. 46 alin. (3) are în vedere, în mod evident, actele de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 10/2001 , fiind vorba despre un conflict de legi în timp. Cum imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) au fost preluate de stat în mod valabil și cum până la intrarea în vigoare a
nu a fost interzisă înstrăinarea unor astfel de imobile, a declara astăzi ca fiind nule absolut acte deplin valabile la momentul încheierii lor reprezintă o acțiune retroactivă a prevederilor
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ". Se mai arata ca dispozițiile
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
încalcă și principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece "în condițiile în care pentru aceeași situație juridică încheierea cu buna-credința a unor contracte de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele deținute de stat - se aplică un regim juridic diferit - unele fiind considerate valabile, iar altele declarate nule, în funcție de criteriul modalitatii de preluare sau de trecere în proprietatea statului, modalitate care, în cele mai multe cazuri, scapa dobânditorului de buna-credința - se poate afirma ca dispozițiile legale au un caracter discriminatoriu". În susținerea caracterului nejustificat și neconstitutional al tratamentului juridic diferit se invoca Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 162/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 28 decembrie 1998.
Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, care prevăd ca "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) sunt lovite de nulitate absolută, buna-credința neputând fi invocată în aceste cazuri".
Articolul 2
alin. (1) lit. b) din aceeași lege, la care face trimitere art. 46 alin. (3), prevede: "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: [...]
b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natura politica, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist;".
Autorii excepției susțin ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile".
Se mai susține și încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituție, dar, invocandu-se în motivarea excepției nerespectarea principiului egalității în drepturi, rezultă ca în realitate s-au avut în vedere prevederile alin. (1) al art. 16, potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata și urmează să fie admisă pentru următoarele motive:
Vânzarea locuințelor din proprietatea statului s-a reglementat prin
Decretul-lege nr. 61/1990 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, și prin
Legea nr. 85/1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 15 septembrie 1994, iar apoi în nr. 264 din 15 iulie 1998.
Conform acestor acte normative chiriașii pot cumpara locuintele construite din fondurile statului, precum și pe cele construite din fondurile unităților economice și bugetare de stat. În urma modificării
art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992
prin
Legea nr. 79/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 12 mai 1997, s-a prevăzut și vânzarea "la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat".
Toate celelalte locuințe aflate în proprietatea statului au fost exceptate de la vânzare-cumpărare. De asemenea, din categoria locuințelor care, de principiu, puteau face obiectul contractului de vânzare-cumpărare au fost exceptate cele "ale căror suprafețe depășesc normele maxime prevăzute în actele normative în baza cărora s-au executat"; "locuintele de lux executate pe bază de proiecte unicat"; "locuintele de protocol care servesc demnitarilor drept locuințe de serviciu pe durata exercitării funcției"; iar apoi și "cele care prezintă, la data vânzării, finisaje superioare echivalente unor lucrări de arta sau ornamentale deosebite sau care beneficiază de dotări speciale, cum ar fi: piscina, sauna, sera, crama, bar-vinoteca, camera frigorifica".
Articolul 19
din Legea nr. 85/1992 , în redactarea sa inițială, prevedea: "Contractele de vânzare-cumpărare ale locuințelor care nu au fost construite din fondurile statului, ci au fost trecute în aceasta proprietate, cele de vânzare-cumpărare ale locuințelor de serviciu aparținând societăților comerciale și regiilor autonome, care contravin prevederilor prezentei legi, precum și orice alt contract încheiat cu încălcarea dispozițiilor
sunt lovite de nulitate absolută.
Nulitatea poate fi invocată de orice persoană și pe orice cale.[...]"
În redactarea sa actuala
art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992
prevede: "Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispozițiilor
și ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absolută."
Posibilitatea cumpărării de locuințe proprietate de stat s-a extins prin
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995. Potrivit prevederilor art. 1 din această lege "Foștii proprietari persoane fizice - ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege.
De prevederile alin. 1 beneficiază și moștenitorii foștilor proprietari, potrivit legii".
Conform art. 9 alin. 1 din aceeași lege "Chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului".
Excepții de la posibilitatea de vânzare-cumpărare s-au prevăzut la art. 9 alin. 6 și la art. 10 astfel:
- Art. 9 alin. 6: "Fac excepție de la prevederile alin. 1 chiriașii titulari sau membrii familiei lor - soț, sotie, copii minori care au dobândit sau au înstrăinat o locuinta proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.";
- Art. 10: "Sunt exceptate de la vânzare apartamentele care, la data intrării în vigoare a legii, beneficiază de dotări speciale, cum sunt: piscina, sauna, sera, crama, bar, vinoteca sau camera frigorifica.
Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuintele care au avut destinația de case de oaspeti, de protocol, cele declarate monumente istorice și din patrimoniul național, precum și cele folosite ca resedinte pentru foștii și actualii demnitari."
Conform
art. 11 din Legea nr. 112/1995
"Actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. 6 și ale art. 10 sunt lovite de nulitate absolută".
Din reglementările legale citate rezultă ca
și
au permis vânzarea doar a locuințelor construite din fondurile statului sau ale unităților economice ori bugetare de stat, sanctionand cu nulitate absolută vânzarea-cumpărarea locuințelor preluate în proprietatea statului de la alți proprietari.
permite vânzarea-cumpărarea imobilelor cu destinația de locuințe, preluate de stat cu titlu, după 6 martie 1945, fără a preciza motivele și condițiile de preluare. Cu toate acestea, art. 25 din aceeași lege prevede că: "Prin legi speciale se vor reglementa situațiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul prezentei legi, trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor inițială, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publică." Din acest text de lege nu rezultă ca urmează să fie reglementată prin lege specială ulterioară și situația juridică a imobilelor din categoria celor prevăzute la
art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001
și nici faptul ca vânzarea unor asemenea imobile ar fi interzisă până la adoptarea reglementărilor speciale.
Curtea Constituțională retinand ca după intrarea în vigoare a
nu a mai fost interzisă vânzarea imobilelor din categoria prevăzută la
art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001
și ca nici o dispoziție legală nu a prevăzut nulitatea unor asemenea contracte de vânzare-cumpărare, constata ca dispozițiile
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , prin care se sancționează cu nulitate absolută acte juridice încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dar cu respectarea reglementărilor legale aplicabile la data respectiva, au efecte retroactive și sunt contrare astfel principiului neretroactivitatii legii, cu excepția legii penale mai favorabile, principiu consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.
Curtea mai constata ca dispozițiile
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
încalcă și principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, prin aceea ca inlatura beneficiul bunei-credințe în privinta vânzării-cumpărării unei categorii de imobile preluate de stat în mod abuziv, instituind astfel un tratament juridic discriminatoriu pentru unii cetățeni care de fapt se afla într-o situație identică cu cea a altor cumpărători, ale căror acte de cumpărare își păstrează valabilitatea, dacă au fost încheiate cu buna-credința.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Florica Popa, Ioan Suti, Petru Tripa și Florica Tripa în Dosarul nr. 3.472/2001 al Curții de Apel Oradea și constata ca prevederile
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituționale.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu ────────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.