Decizia nr. 80/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3,

art. 77 și 81 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Stofe Buhusi" - S.A. din Buhusi în Dosarul nr. 4.097/2001 al Tribunalului Bacau.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază ca dispozițiile de lege criticate nu contravin, asa cum susține autorul ei, prevederilor art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, ci stabilesc competentele diferitelor autorități publice în materia executării silite a creanțelor bugetare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.097/2001, Tribunalul Bacau a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3,

art. 77 și 81 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Stofe Buhusi" - S.A. din Buhusi într-o cauza având ca obiect anularea licitației din 7 noiembrie 2000 prin care a fost vândută la licitație publică "Filatura Sud".

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, precum și celelalte acte normative de modificare a acesteia sunt contrare art. 16 și art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție. În sensul acestor sustineri se arata ca "prin sintagma <<nimeni nu este mai presus de lege>>", prevăzută de dispozițiile constituționale ale art. 16, trebuie să se înțeleagă ca statul, ca subiect de drept, "nu-și poate crea prin anumite reglementări o situație dominant privilegiată în raport cu alți subiecti de drept, în funcție de interesele sale de moment". În esenta, aceleași sunt argumentele formulate și în legătură cu încălcarea art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit căruia proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, iar statul nu-și poate crea un regim juridic special, care să îl favorizeze în raporturile sale cu celelalte persoane fizice și juridice. Or, în opinia autorului excepției, prin dispozițiile de lege criticate s-a creat în favoarea statului (care în raporturile de drept civil este o persoană juridică ca oricare alta) un astfel de regim juridic. Se mai susține ca procedura instituită prin aceasta reglementare, referitoare la urmărirea și încasarea unor creanțe bugetare, contravine în mod evident procedurii de executare silită stabilită de Codul de procedură civilă.

Tribunalul Bacau, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, se arata ca exista o deplina concordanta între dispozițiile de lege criticate și prevederile art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție. În acest sens se considera ca principalele resurse ale veniturilor publice, care nu fac parte din proprietatea statului, sunt creanțele bugetare și "este constituțională instituirea unui regim juridic special în materia creanțelor bugetare în ceea ce privește constituirea titlurilor executorii, urmărirea silită a creanțelor, precum și stabilirea căilor de atac împotriva unor astfel de acte de urmărire". Se mai arata ca în raporturile juridice dintre debitorul creanței bugetare și stat, în calitate de creditor al obligației fiscale, "nu exista un raport de egalitate, statul având un regim de favoare determinat de caracterul public al creanței bugetare", astfel ca dispozițiile art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție nu sunt incidente. În sfârșit, se considera ca prevederile de lege criticate sunt în sensul art. 16 din Constituție, care consacra principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arata ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

nu consacra privilegii și discriminări, ci asigura egalitatea în fața legii a tuturor persoanelor cărora li se adresează. Tot astfel se arata ca dispozițiile de lege criticate reglementează realizarea "creanțelor de interes public", care au un regim juridic special ce nu contravine principiului ocrotirii egale, prin lege, a proprietății.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

I. Prin Încheierea din 25 iunie 2001 Tribunalul Bacau a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3,

art. 77 și 81 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare. Prin aceeași încheiere instanța de judecată a respins, ca inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 și 25 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , texte de lege pe care autorul acesteia, conform notelor scrise din dosar, le apreciază, de asemenea, ca fiind contrare Constituției. Tribunalul Bacau își motiveaza aceasta soluție pe dispozițiile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, dispoziții potrivit cărora "nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile legale a căror constituționalitate a fost verificata printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". În sensul prevederilor menționate instanța de judecată a reținut ca prin deciziile nr. 31 din 2 martie 1999, nr. 99 din 29 iunie 1999 și nr. 208 din 30 noiembrie 1999 Curtea Constituțională a statuat ca

art. 23 și 25 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

nu contravin Constituției. Asa fiind, Tribunalul Bacau a respins ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate ridicată cu privire la art. 23 și 25 din ordonanța criticata.

În legătură cu aceasta, Curtea constata ca

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, pe care se întemeiază soluția instanței de judecată, dispune ca "Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție sau prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Or, în cauza, ipotezele acestui text de lege nu sunt îndeplinite, întrucât prin deciziile menționate Curtea Constituțională a constatat ca dispozițiile

art. 23 și 25 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

sunt constituționale. Asa fiind, prin prezenta decizie Curtea Constituțională urmează să se pronunțe și cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 și 25 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 .

II. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 și ale

art. 81 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare, dispoziții al căror conținut este următorul:

- Art. 23: "În cazul în care debitorul nu-și achită obligațiile de plată potrivit dispozițiilor titlului I din prezenta ordonanță, organul de executare îi va transmite o înștiințare de plată, prin care i se notifica acestuia suma de plată datorată. În termen de 15 zile debitorul urmează să-și achite obligațiile restante sau să facă dovada achitării acestora. Înștiințarea de plată este act premergător executării silite.

Dacă debitorul nu a efectuat plata în termenul prevăzut în înștiințarea de plată, organul de executare va începe executarea silită prin comunicarea unei somații, prin care îi va face cunoscut debitorului ca, în termen de 15 zile, este obligat să efectueze plata sumelor datorate.

Somația va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnatura și ștampila organului de executare și va fi însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu.

Somația este obligatorie și se va comunică debitorului, după cum urmează:

- prin posta, la domiciliul sau la sediul debitorului, după caz, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire;

- prin funcționarii organelor de executare, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă privind comunicarea citațiilor și a altor acte de procedura, care se aplică în mod corespunzător, sau prin publicare în cotidiene de larga circulație.

Dovada comunicării somației potrivit alin. 4 se va înscrie, de îndată, în evidentele organului de executare și va fi păstrată la dosarul de executare.";

- Art. 24: "Pentru creanțele bugetare administrate de către Ministerul Finanțelor, precum și pentru cele gestionate de către instituțiile publice, constând în venituri stabilite prin lege, care constituie resurse ale bugetului de stat, sunt abilitate sa aducă la îndeplinire măsurile asiguratorii și să efectueze procedura de executare silită, prevăzută de prezenta ordonanță, organele de specialitate ale direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene și a municipiului București și unitățile subordonate acestora, unitățile subordonate Direcției Generale a Vamilor numai pentru creanțele determinate în vama, precum și alte organe sau persoane, stabilite prin ordin al ministrului finanțelor.

Creanțele trezoreriei statului, astfel cum sunt definite de reglementările legale în materie, se executa silit de către organele de specialitate competente sa gestioneze bugetul trezoreriei statului.

Serviciile de specialitate ale consiliilor locale, ale Consiliului General al Municipiului București și ale consiliilor județene, după caz, sunt abilitate sa aducă la îndeplinire măsurile asiguratorii și să efectueze procedura de executare silită în vederea realizării creanțelor aparținând bugetelor comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, după caz.

Organele și serviciile de specialitate prevăzute la alin. 1, 2 și 3 sunt denumite în continuare organe de executare.

Creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizeaza și se utilizează de instituțiile publice, provenite din venituri extrabugetare, precum și cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin împuterniciți proprii, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe.

Pentru creanțele bugetare prevăzute la alin. 3 și 5 organele abilitate să efectueze procedura de executare silită vor aduce la îndeplinire și măsurile asiguratorii.

În cazul în care instituțiile publice transmit spre executare silită organelor prevăzute la alin. 1 debite reprezentând venituri extrabugetare, sumele realizate astfel se fac venit la bugetul de stat.

Personalul organelor de executare, împuternicit să aplice măsurile de executare silită, îndeplinește o funcție ce implica exercițiul autorității de stat.";

- Art. 25: "Executarea silită a creanțelor bugetare poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris căruia legea îi recunoaște caracterul de titlu executoriu.

Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta bugetară este scadenta prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.

Pentru obligațiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuții, amenzi, majorări de întârziere și alte sume datorate și neachitate la termenul legal de plată, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.

În cazul în care suma neachitata la scadenta din obligația bugetară a fost stabilită de organele competente ale Ministerului Finanțelor sau ale serviciilor de specialitate ale autorităților administrației publice locale, organul de executare va întocmi pentru fiecare creanta câte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va conține: antetul organului emitent, numele și prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ștampila și semnatura organului de executare.

Pentru debitorii obligați în mod solidar la plata creanțelor bugetare, se va putea întocmi un singur titlu executoriu.";

- Art. 58 alin. 3: "Organul de executare va întocmi un proces-verbal de identificare a bunului supus executării, dispozițiile art. 46 și 47 aplicându-se în mod corespunzător.";

- Art. 67 alin. 3: "Procesul-verbal de licitație constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza căruia se face înscrierea în evidentele de publicitate imobiliară la organele competente în a căror rază teritorială este situat imobilul.";

- Art. 77: "Contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când:

a) contestatorul, din comunicarea somației sau din alta înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod, a luat cunoștința de executarea ori de actul de executare pe care le contesta;

b) contestatorul a luat cunoștința, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;

c) cel interesat a luat cunoștința, potrivit lit. a), de eliberarea sau de distribuirea sumelor pe care le contesta.

Contestația, prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării.";

- Art. 81: "Instanța care a admis contestația, o dată cu desființarea executării, va dispune, prin aceeași hotărâre, sa i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire."

Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca aceste dispoziții de lege creează pentru stat un regim juridic special, care îl favorizează în raporturile sale cu celelalte persoane fizice și juridice, ceea ce contravine art. 16 alin. (2) și art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, care prevăd:

- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 41 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata următoarele:

În susținerea neconstitutionalitatii prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3,

art. 77 și 81 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare, se invoca încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit cărora "proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular". Prin textele ordonanței menționate se creează o poziție dominantă a statului, care în raporturile de drept civil este o persoană juridică la fel ca oricare alta, și se instituie o noua procedura pentru urmărirea și încasarea unor creanțe bugetare, care contravine în mod evident procedurii de executare silită reglementată de Codul de procedură civilă.

În legătură cu aceste sustineri Curtea observa ca textele de lege criticate sunt cuprinse în titlul III din ordonanța criticata, intitulat "Executarea silită", ele reglementand aspecte cu privire la somația de executare, organele de specialitate ale Ministerului Finanțelor abilitate să efectueze procedura de executare, titlurile executorii, modalitățile de executare și contestația la executarea silită. Aceste dispoziții care stabilesc competente și reguli de procedura în materia executării silite nu afectează protecția proprietății private, astfel că nu se poate retine încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție.

De altfel, cu privire la constituționalitatea

art. 23 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 208 din 30 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 7 ianuarie 2000. De asemenea, și cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 25 alin. 1-4 din ordonanța, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 31 din 2 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, precum și prin Decizia nr. 99 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999. Prin aceste decizii, respingând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea a reținut, în esenta, ca dispozițiile criticate, reglementand în materia executării silite, nu sunt contrare prevederilor art. 41 din Constituție, referitoare la protecția proprietății private.

Ulterior pronunțării

Deciziei Curții Constituționale nr. 99 din 29 iunie 1999 , prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 113 din 30 iunie 1999

pentru modificarea și completarea unor acte normative în baza

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 61/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 30 iunie 1999, alin. 4 al

art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

a fost modificat, fără însă ca prin aceasta modificare să se schimbe soluția legislativă inițială.

Deoarece, asa cum s-a arătat, textele din

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , criticate ca fiind neconstituționale în prezenta cauza, conțin dispoziții referitoare la competența și regulile de procedura privind executarea silită în materia creanțelor bugetare și, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în acest dosar.

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia procedura privind urmărirea și executarea unor creanțe bugetare, instituită prin dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996 , cu modificările ulterioare, contravine în mod evident procedurii de executare silită stabilită de Codul de procedură civilă, Curtea constata ca acesta nu privește constituționalitatea textelor de lege criticate, ci este o chestiune de corelare normativa, aspect ce nu intră în competența sa de soluționare.

Autorul excepției de neconstituționalitate invoca și încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție, sustinand ca "prin sintagma <<nimeni nu este mai presus de lege>>", prevăzută de dispozițiile constituționale ale art. 16, trebuie să se înțeleagă ca statul, ca subiect de drept, "nu-și poate crea prin anumite reglementări o situație dominant privilegiată în raport cu alți subiecti de drept, în funcție de interesele sale de moment".

Examinând dispozițiile de lege criticate, Curtea constata ca din conținutul acestora nu rezultă, asa cum susține autorul excepției, existenta unei situații privilegiate a statului în raport cu celelalte subiecte de drept, astfel că nu se poate retine încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3,

art. 77 și 81 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Stofe Buhusi" - S.A. din Buhusi în Dosarul nr. 4.097/2001 al Tribunalului Bacau.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2002.