Decizia nr. 354/2002

Costica Bulai - președinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. c), ale

art. 10 alin. 2, precum și ale titlului III din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Arkass Impex" - S.R.L. în Dosarul nr. 978/2002 al Tribunalului Mures - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale și invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 iulie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 978/2002, Tribunalul Mures - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. c), ale

art. 10 alin. 2, precum și ale titlului III din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Arkass Impex" - S.R.L. într-o cauza având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva unei sentințe civile pronunțate de Judecătoria Reghin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textele criticate sunt neconstituționale, deoarece atât dreptul la apărare, cat și liberul acces la justiție sunt incalcate prin posibilitatea acordată organului fiscal de a pune în executare, de îndată, măsurile pe care le stabilește el însuși prin procesul-verbal de constatare, act care reprezintă titlu executoriu. Potrivit susținerilor autorului excepției, dispozițiile criticate fac imposibila plata taxei de timbru și a cauțiunii cerute pentru suspendarea executării, deoarece debitorul are conturile blocate, iar prin acestea se încalcă dispozițiile constituționale referitoare la statul de drept, la garantarea dreptului de proprietate, precum și cele referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale.

Tribunalul Mures - Secția civilă, în fața căruia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, considera ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, deoarece reglementează modalitățile în care se realizează executarea silită a creanțelor bugetare și nu se referă la confiscarea de bunuri. Totodată instanța considera ca debitorul are posibilitatea de a achită obligațiile stabilite de organul de control, fără a se trece direct la executarea silită. Pe de altă parte, împotriva oricărui act de executare debitorul poate formula contestație la executare, iar împotriva actelor organelor administrativ-jurisdicționale poate introduce acțiuni în justiție în condițiile

Legii nr. 29/1990

și ale

Ordonanței Guvernului nr. 13/2001 , ceea ce asigura pe deplin accesul liber la justiție.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate reglementează stabilirea obligațiilor bugetare, precum și executarea voluntara sau silită a acestor obligații ce revin contribuabililor persoane fizice ori juridice, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată se stabilesc prin lege. De asemenea, considera ca "celor interesați le este asigurat accesul la justiție, precum și exercitarea în aceleași condiții a drepturilor și garanțiilor procesuale, astfel încât reglementările speciale, determinate de interesul general în realizarea creanțelor bugetare, nu pot constitui restrangeri care ar aduce atingere dreptului de proprietate sau oricăror alte drepturi".

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece, pe de o parte, reglementează numai condițiile exercitării dreptului la acțiune, iar, pe de altă parte, actele organelor administrativ-jurisdicționale pot fi atacate în justiție în condițiile

Legii nr. 29/1990 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 lit. c), ale art. 10 alin. 2, precum și ale titlului III "Executarea silită" - cu referire la dispozițiile art. 23 alin. 2, art. 25 alin. 2 și 3, art. 40, art. 76 alin. 2 și ale

art. 78 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile legale criticate de autor au următorul conținut:

- Art. 4 lit. c): "Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se constata și se individualizează obligația de plată privind creanțele bugetare prevăzute la art. 1, întocmit de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, astfel: [...] c) pentru diferențele constatate între obligațiile de plată determinate de plătitor și cele legal datorate, inclusiv majorările de întârziere pentru neplata la termen a impozitelor, a taxelor și a altor venituri, stabilite cu ocazia verificărilor ulterioare efectuate de organele abilitate de lege în acest scop, titlul de creanta este documentul care cuprinde rezultatele verificării sau constatării;";

- Art. 10 alin. 2: "Exercitarea căilor de atac la organele competente, de către plătitori, cu privire la stabilirea obligațiilor bugetare, nu suspenda obligația acestora de plată.";

- Art. 23 alin. 2: "Dacă debitorul nu a efectuat plata în termenul prevăzut în înștiințarea de plată, organul de executare va începe executarea silită prin comunicarea unei somații, prin care îi va face cunoscut debitorului ca, în termen de 15 zile, este obligat să efectueze plata sumelor datorate.";

- Art. 25 alin. 2 și 3: "Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta bugetară este scadenta prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.

Pentru obligațiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuții, amenzi, majorări de întârziere și alte sume datorate și neachitate la termenul legal de plată, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.";

- Art. 40: "Organele de executare pot folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitățile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanță.";

- Art. 76 alin. 2: "Contestația poate fi facuta și împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu exista o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanța competența să se pronunțe asupra acestuia.";

- Art. 78 alin. 2: "O dată cu încuviințarea suspendării, contestatorul va putea fi obligat să depună o cauțiune, dar nu mai mult decât suma ce reprezintă obligația bugetară pentru care se face executarea silită și cheltuielile de executare. La stabilirea cauțiunii, instanța va ține seama de înscrisul constatator al dreptului invocat de contestator, de starea solvabilității sale, de valoarea bunurilor supuse executării silite, de cuantumul sumei datorate, precum și de orice alte date ce interesează soluționarea contestației."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate au fost incalcate următoarele prevederi ale Constituției:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 41 alin. (7) și (8): "(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 135: "(1) Statul ocrotește proprietatea.

(2) Proprietatea este publică sau privată.

(3) Proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.

(4) Bogățiile de orice natura ale subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil și acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

(5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției și nici altor prevederi din Constituția României.