Decizia nr. 305/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 și 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Coremi" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 317/A/2002 al Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind nefondata, având în vedere ca prevederile criticate nu sunt contrare dispozițiilor art. 53 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 317/A/2002, Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Coremi" - S.A. din Craiova într-un litigiu ce are ca obiect anularea unui titlu executoriu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca dispozițiile referitoare la majorările de întârziere și penalități, cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , modificată ulterior, contravin prevederilor art. 53 din Constituție.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca prevederile

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , astfel cum a fost modificată, contravin dispozițiilor art. 53 din Constituție, întrucât sarcinile fiscale nu sunt așezate judicios, pentru că nu este prevăzut plafonul maxim al majorărilor de întârziere, ci "se face trimitere numai la rata dobânzii de referința a Băncii Naționale a României la care se pot adauga cel mult 10 procente, deci este o fixare a majorărilor doar determinabilă și nu determinata". Se susține ca și prevederile art. 8 din actul normativ criticat "se înscriu în aceeași linie a încălcării art. 53 din Constituție".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, deoarece "așezarea justa a sarcinilor fiscale despre care face vorbire art. 53 din Constituția României se referă la criteriile de stabilire a cuantumului taxelor și impozitelor, și nicidecum la consecințele neplatii acestora". De asemenea, se arata ca dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate, care prevăd ca majorările de întârziere se calculează "pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligației bugetare și până la data realizării sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare", iar cota acestora "se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, corelata cu taxa oficială a scontului, stabilită de Banca Naționala a României", implica, în fapt, tocmai o limitare a cuantumului acestor majorări.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

În scopul stabilirii obiectului excepției, Curtea Constituțională, examinând atât încheierea de sesizare a instanței de judecată, cat și cererea referitoare la ridicarea excepției de neconstituționalitate, constata ca autorul acesteia a criticat, în mod generic, dispozițiile referitoare la majorările de întârziere și la penalități, iar instanța de judecată, deși prin dispozitivul încheierii nu precizează întinderea excepției, totuși își exprima opinia numai cu privire la dispozițiile

art. 8 și 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare. Având în vedere ca aceste prevederi reglementează stabilirea majorărilor de întârziere, datorate cu titlu de obligații bugetare, Curtea constata ca numai ele pot fi supuse controlului de constituționalitate.

Aceste dispoziții au următorul cuprins:

- Art. 8: "Plata obligațiilor bugetare se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa, contribuție sau alte venituri bugetare, inclusiv majorări de întârziere aferente și penalități de orice fel, în următoarea ordine:

a) obligații bugetare cu termene de plată în anul curent;

b) obligații bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare datorate și neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la lichidarea integrală a acestora;

c) majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente obligațiilor bugetare prevăzute la lit. b);

d) obligații bugetare cu termene de plată viitoare.

În situația în care debitorul nu efectuează plata obligațiilor bugetare, conform prevederilor alin. 1, creditorul bugetar va proceda la stingerea obligațiilor bugetare pe care le administrează în conformitate cu ordinea de plată reglementată de prezenta ordonanță, despre aceasta fiind înștiințat și debitorul.";

- Art. 13: "Pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare, debitorii datorează majorări de întârziere, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligației bugetare și până la data realizării sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Cota majorărilor de întârziere se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, corelata cu taxa oficială a scontului, stabilită de Banca Naționala a României.

În cazul constatării unor diferențe de obligații bugetare, stabilite de organele competente, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei obligației bugetare, la care s-a stabilit diferența, până la data realizării acesteia inclusiv, prevederile alin. 1 aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul obligațiilor bugetare stinse prin compensare, majorările de întârziere pentru neplata acestor obligații se calculează până la data la care compensarea a devenit posibila, potrivit legii."

Textele constituționale pretins incalcate de aceste dispoziții legale și care au relevanta în cauza sunt cele ale art. 53 alin. (2) potrivit cărora:

- Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile criticate nu încalcă prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție, deoarece instituirea unor majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul legal a obligațiilor bugetare nu intră în sfera sistemului legal de impuneri, ci în aceea a răspunderii juridice pentru neîndeplinirea îndatoririlor prevăzute de lege.

Curtea observa ca majorările de întârziere nu se stabilesc în mod neplafonat, asa cum opineaza instanța de judecată, ci prin corelare cu unul dintre mecanismele economiei de piața, și anume cu dobânda de referința stabilită de Banca Naționala a României.

Asupra constituționalității prevederilor

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare, Curtea Constituțională s-a pronunțat, în același sens, prin Decizia nr. 179 din 20 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția pronunțată își mențin valabilitatea și în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 și 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Coremi" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 317/A/2002 al Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2002.