Decizia nr. 172/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Crisalex Dent Co" - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. R3.010/2002 al Tribunalului Constanta - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale referitoare la independenta și imparțialitatea justiției, deoarece magistrații consultanți nu participa la judecata cu vot deliberativ, invocand în acest sens Decizia nr. 73/2003 a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 septembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. R3.010/2002, Tribunalul Constanta - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Crisalex Dent Co" - S.R.L. din Constanta în cadrul unui litigiu de muncă cu Gheorghe Cristian și Gheorghe Marioara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, contravenind prevederilor art. 51, 123, 124 și 125 din Constituție, referitoare la independenta și imparțialitatea justiției, deoarece participarea magistraților consultanți în completul de judecată, chiar cu vot consultativ, reprezintă o ingerinta în activitatea de judecată.

Tribunalul Constanta - Secția civilă a opinat în sensul că excepția de neconstituționalitate este nefondata, întrucât statutul magistraților consultanți, reglementat prin

Legea nr. 92/1992 , modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , nu este contrar prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, magistrații consultanți sunt, asemenea judecătorilor, în slujba legii, iar participarea lor la deliberări cu vot consultativ nu încalcă secretul deliberărilor și independenta judecătorilor.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autoarea excepției, deoarece completul de judecată este format numai din judecători, magistrații consultanți având "doar calitatea de a asista completul, nefacand parte din acesta" și având doar un rol consultativ, hotărârea fiind luată numai de judecători. Totodată, dispozițiile criticate nu încalcă nici prevederile art. 51 și 125 din Constituție, întrucât competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege, conform alin. (3) al art. 125 din Constituție. În final, invoca jurisprudenta Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 112/2002, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "din actuala redactare a dispozițiilor legale criticate rezultă ca magistrații consultanți îndeplinesc numai o activitate de consultanța la soluționarea, de către judecător, a cauzelor privind conflictele și litigiile de muncă, participând cu vot consultativ la deliberări, și nu o activitate de judecată rezervată, prin Legea fundamentală, exclusiv judecătorului". De asemenea, invoca și jurisprudenta Curții Constituționale în materie (de exemplu, Decizia nr. 292/2002).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții introduse prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999) și modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20 din 20 februarie 2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002), aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 653/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 12 decembrie 2002). În urma acestor modificări, dispozițiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 17 alin. 1^1-1^3: "Cauzele privind conflictele de muncă se judeca în prima instanța, cu celeritate, de către complete formate din doi judecători, asistați de doi magistrați consultanți.

Magistrații consultanți participa la deliberări cu vot consultativ. Opiniile separate ale acestora sau, după caz, opinia separată se consemnează în hotărâre.

În cazul în care judecătorii, care intră în compunerea completului, nu ajung la un acord asupra hotărârii, procesul se rejudeca în complet de divergenta, prevederile alin. 5 fiind aplicabile."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."

- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."

- Art. 124: "(1) Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Președintele și ceilalți judecători ai Curții Supreme de Justiție sunt numiți pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiți în funcție. Promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile legii.

(2) Funcția de judecător este incompatibilă cu orice alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior."

- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

I. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, asa cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , constatandu-se ca aceste dispoziții contravin art. 1 alin. (3), art. 124 și 125 din Legea fundamentală.

Ca urmare a acestei decizii a instanței constituționale, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 653/2002 , dispozițiile

art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicată, au fost modificate în sensul excluderii asistentilor judiciari (denumiți acum "magistrați consultanți") de la actul de deliberare judiciară și al definirii participării lor la judecata ca o activitate consultativa. Prin aceeași ordonanța de urgență s-a introdus în

Legea nr. 92/1992

o noua secțiune - secțiunea a II^1-a, titlul IV, capitolul II, intitulata "Magistrații consultanți", prin care se reglementează statutul acestora, adică numirea și eliberarea din funcție, atribuțiile, durata mandatului și răspunderea disciplinară.

II. Dispozițiile art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea pentru organizarea judecătorească, în redactarea actuala, nu contravin Constituției, dat fiind ca din conținutul lor rezultă cu claritate ca soluționarea cauzelor deduse judecații este hotărâtă de judecători, iar magistrații consultanți nu au decât un rol consultativ, util judecații în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părților în litigiu.

Prezenta la judecata a magistraților consultanți, fără vot deliberativ, constituie o problemă de procedura, reglementată prin lege, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, fără ca prin textele legale menționate să se încalce în vreun fel independenta judecătorilor, imparțialitatea justiției și, pe un plan mai general, principiile statului de drept.

De asemenea, și jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului este în același sens. Cu titlu de exemplu, în Cauza Ettl contra Elvetiei, 1987, s-a arătat ca participarea unor experți la judecarea anumitor cauze nu contravine principiului independentei și imparțialității instanței, prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, s-a reținut ca legislația interna a statelor membre ale Consiliului Europei oferă numeroase exemple de instanțe care cuprind, alături de magistrați de profesie, specialiști în diverse domenii și ale căror cunoștințe sunt necesare pentru rezolvarea litigiilor de competența lor.

În același sens, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 73 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003, prin care a statuat ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 20/2002

sunt în concordanta cu prevederile și principiile constituționale. Neintervenind elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curții Constituționale în materie, atât soluția, cat și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Crisalex DentCo" - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. R3.010/2002 al Tribunalului Constanta - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2003.