Decizia nr. 159/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Emil Stratulat și Liliana Stratulat în Dosarul nr. 7.371/2002 al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 451C/2002 și nr. 528C/2002, având în vedere ca obiectul excepției de neconstituționalitate este identic cu cel al cauzei menționate.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor
art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 451C/2002 și nr. 528C/2002 la Dosarul nr. 450C/2002, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând ca asupra constituționalității textelor legale criticate Curtea s-a pronunțat prin deciziile nr. 191/2002, nr. 71/2002 și nr. 73/2003, statuand ca acestea sunt constituționale. Precizează că nu au intervenit elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierile din 11 noiembrie 2002 și din 3 decembrie 2002, pronunțate în dosarele nr. 7.371/2002, nr. 7.372/2002 și nr. 6.794/2002, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Emil Stratulat, Liliana Stratulat, Elisabeta Huditean, Dan Huditean și Marius Gheorghe Gligor.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textele criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. În opinia autorilor excepției "vânzarea-cumpărarea unor imobile, inițial valabilă în baza
Legii nr. 112/1995 , este declarata retroactiv nevalabila, ceea ce înseamnă ca
se aplică și unor situații legal constituite pe baza unor legi anterioare".
Tribunalul Sibiu apreciază ca dispozițiile legale atacate nu contravin prevederilor constituționale.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile criticate care fac obiectul excepției nu încalcă principiul neretroactivitatii. Alin. (1) al art. 46 nu face decât sa întărească validitatea unor acte anterioare
Legii nr. 10/2001 , încheiate cu respectarea legilor în vigoare la acea data. De asemenea, se arata ca prin alin. (2) al aceluiași articol se asigura stabilitatea raporturilor juridice, fără a aduce elemente de noutate. În ceea ce privește alin. (4) al art. 46, se arata ca acest alineat nu face decât să constate nulitatea absolută a unor acte, dar ca aceasta nulitate nu operează în temeiul
Legii nr. 10/2001 , ci ca urmare a nerespectării unor dispoziții imperative ale legilor în vigoare la data încheierii acelor acte. În concluzie se apreciază ca dispozițiile legale criticate de autorii excepției sunt constituționale.
Guvernul apreciază ca dispozițiile alin. (1) și cele ale alin. (4) ale art. 46 reprezintă o consacrare a principiului neretroactivitatii legii, în sensul că încheierea actelor juridice și regimul juridic al nulității acestora sunt reglementate de legea în vigoare la momentul încheierii lor. În ceea ce privește alin. (2) al art. 46, se arata ca ipoteza este aceea a actului de înstrăinare a bunului altuia, considerându-se ca aceste dispoziții reprezintă o aplicare a principiului constituțional al ocrotirii proprietății private și al bunei-credințe a celui care a devenit proprietar al imobilului.
În concluzie, se apreciază ca dispozițiile
art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 10/2001
sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arata ca în ce privește dispozițiile alin. (1) și (4) al art. 46 acestea reprezintă o consacrare a principiului tempus regit actum. Sub acest aspect Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudenta sa că nu intră în competența Curții controlul aplicării dispozițiilor unor legi sub raportul acțiunii lor în timp, ci numai constatarea dacă sub aspectul retroactivitatii aceste dispoziții sunt în concordanta cu Constituția.
În concluzie, apreciază ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are următorul conținut:
- Art. 46 alin. (1), (2) și (4): "(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credința.
[...]
(4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării."
Textul constituțional invocat de autorii excepției ca fiind încălcat este cel al art. 15 alin. (2).
Examinând criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmând a fi respinse.
În realitate, autorii excepției solicita Curții să se pronunțe asupra aplicării în timp a prevederilor legale considerate de aceștia ca fiind neconstituționale. Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curții Constituționale a statuat în mod constant că nu intră în competența Curții controlul aplicării dispozițiilor unei legi sub raportul acțiunii lor în timp, ci numai constatarea dacă, sub aspectul retroactivitatii, aceste dispoziții sunt în concordanta cu Constituția. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, și Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.
Articolul 46
alin. (1) din lege, recunoscând validitatea actelor juridice de înstrăinare încheiate cu respectarea legilor în vigoare la acea data, consacra riguros, în materia ce face obiectul reglementării, principiul tempus regit actum. De altfel, asupra constituționalității
art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , raportat la art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 55 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 8 aprilie 2002, statuand ca acest text este constituțional.
Soluția pronunțată în aceasta decizie este valabilă și în aceasta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.
Cat privește alin. (2) al art. 46, soluția legislativă consacrată prin acest text nu aduce nimic nou și, drept urmare, nu se poate considera ca acest text de lege produce efecte retroactive prin încălcarea principiului neretroactivitatii.
Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002. În aceasta decizie Curtea, aplicând principiul ocrotirii bunei-credințe și pe cel al aparentei de drept, a decis ca acest text este constituțional, dat fiind ca soluția pe care o consacra nu are nimic novator și, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.
Atât soluția, cat și considerentele din aceasta decizie sunt valabile și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.
Cat privește art. 46 alin. (4), Curtea constata ca acest text de lege nu are un caracter novator față de reglementarea preexistenta, cauza de nulitate existând încă de la încheierea actului. Pentru a exista retroactivitate ar trebui ca între cele doua prevederi să fie o deosebire, iar noua reglementare să se aplice situațiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare. Dar cum în acest caz sancțiunea care intervine este aceeași atât la momentul încheierii actului, cat și în cazul noii legi, se observa ca exista o continuitate care exclude, prin ipoteza, retroactivitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum și al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 10/2001 , excepție ridicată de Emil Stratulat, Liliana Stratulat, Elisabeta Huditean, Dan Huditean și Marius Gheorghe Gligor în dosarele nr. 7.371/2002, nr. 7.372/2002 și nr. 6.794/2002 ale Tribunalului Sibiu.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Maria Bratu ─────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.