Decizia nr. 376/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Cosmin Necula în Dosarul nr. 3.125/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București, care formează obiectul Dosarului nr. 1.438D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde partea Agenția Națională de Integritate, prin consilier juridic Vladimir Alexandru Ciobanu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.556D/2015 și nr. 1.851D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 , excepție ridicată de Nicolae-Ciprian Nica în Dosarul nr. 3.126/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția civilă și de Daniel Florea în Dosarul nr. 5.531/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

4. La apelul nominal răspunde partea Agenția Națională de Integritate, prin consilier juridic Vladimir Alexandru Ciobanu, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc autorii excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că la Dosarul nr. 1.851D/2015 partea Agenția Națională de Integritate a depus note scrise prin care susține respingerea excepției de neconstituționalitate.

6. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul părții prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.556D/2015 și nr. 1.851D/2015 la Dosarul nr. 1.438D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Precizează că prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 , care instituie răspunderea contravențională pentru neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, nu au legătură cu imunitatea parlamentară care semnifică faptul că deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 132 din 10 martie 2016 .

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 132 din 10 martie 2016 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

9. Prin Încheierea din 4 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.125/302/2015, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cosmin Necula într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

10. Prin Încheierea din 12 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.126/302/2015, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicolae-Ciprian Nica într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

11. Prin Încheierea din 15 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.531/302/2015, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Daniel Florea într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

contravin dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Constituție care consacră imunitatea parlamentară, măsură de protecție contra amenințărilor sau altor acte de represiune la care ar putea fi supuși parlamentarii din partea unei autorități, organizații sau altei persoane. Dispozițiile art. 72 alin. (1) din Constituție au ca scop garantarea independenței opiniilor parlamentarilor. Prin urmare, lipsa răspunderii juridice privește actele intrinseci mandatului, urmărind să apere libertatea de expresie și de decizie a parlamentarului. Din toate aceste aspecte rezultă că lipsa răspunderii juridice este o imunitate de fond, deoarece privește actele intrinseci mandatului, și funcțională, întrucât vizează exercițiul acestuia, și se referă la orice fel de răspundere - penală, contravențională etc. Având în vedere dispozițiile constituționale și regulamentare, stabilirea unei amenzi în sarcina unui deputat pentru votul sau lipsa votului într-o anumită speță vine în contradicție cu art. 72 alin. (1) din Constituție. Pe cale de consecință, dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

sunt neconstituționale în măsura în care se aplică și parlamentarilor, întrucât se încalcă dispozițiile art. 72 alin. (1) din Constituție.

13. Judecătoria sectorului 5 București - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.556D/2015, opinează că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Imunitatea parlamentară este reglementată ca o măsură de protecție a parlamentarului, pentru ca acesta să beneficieze astfel de toate condițiile necesare exercitării mandatului său, în deplină concordanță cu principiile și convingerile sale politice. Imunitatea parlamentară, din punctul de vedere al iresponsabilității juridice, previne declanșarea sau stabilirea unor consecințe nefavorabile asupra parlamentarului pentru votul sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului său, fie ele civile, penale sau contravenționale. Cu toate acestea, imunitatea parlamentară nu operează decât în legătură cu voturile și opiniile politice ale parlamentarului, astfel cum rezultă cu claritate din art. 72 alin. (2) din Constituție. În exercitarea funcției sale, pe lângă exprimarea de voturi și opinii politice, parlamentarul are diverse atribuții stabilite în mod specific prin lege, iar imunitatea sa parlamentară nu îi poate înlătura răspunderea pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea deficitară a acestor atribuții. Mai exact, câtă vreme atribuțiile instituite de lege nu se referă la dreptul parlamentarului de a-și exercita în mod liber mandatul politic, prin exprimarea de voturi și opinii, nerespectarea lor poate fi sancționată fie disciplinar, fie contravențional. În acest context, instanța judecătorească arată că, "prin

Legea nr. 7/2006

privind statutul funcționarului public parlamentar, este reglementată și instituția răspunderii disciplinare a parlamentarului, stipulându-se totodată că acesta poate răspunde și contravențional pentru săvârșirea unor contravenții în legătură cu atribuțiile de serviciu (art. 90)". Prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

instituie o răspundere contravențională a parlamentarului pentru neîndeplinirea unor atribuții privind aplicarea unei sancțiuni disciplinare, motiv pentru care nu pot fi considerate că intră în sfera de incidență a imunității parlamentare. În dosarele nr. 1.438D/2015 și nr. 1.556D/2015 Judecătoria Sectorului 5 București nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Guvernul, în Dosarul nr. 1.556D/2015, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă faptul că nemulțumirea exprimată de autorul excepției se referă, în realitate, la aspecte care țin de aplicarea legii (faptul că i s-a aplicat o sancțiune contravențională în legătură cu exercitarea mandatului de deputat). Aspectele care țin de aplicarea legii pot fi cenzurate de instanțele judecătorești, astfel încât motivele invocate nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate ale dispozițiilor legale criticate. Potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , nu intră în atribuțiile Curții Constituționale să cenzureze modul de aplicare a legii într-o cauză concretă. Dispozițiile legale criticate nu conțin reglementări de natură a permite tragerea la răspundere juridică a parlamentarilor pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului și nu aduc atingere imunității parlamentare, fiind conforme prevederilor art. 72 alin. (1) din Constituție.

16. În Dosarul nr. 1.851D/2015, Guvernul precizează că sancționarea faptei prevăzute de

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de art. 72 din Constituție. De altfel, analiza răspunderii juridice a deputatului sau a senatorului, efectuată atât din perspectivă intrinsecă, cât și extrinsecă, în motivarea excepției, nu reușește să convingă prin argumente pertinente, în cauză nefiind vorba despre o tragere la răspundere pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului de demnitate publică. Imunitatea nu acordă privilegii absurde parlamentarului, în raport cu obligațiile legale ce îi revin, neprotejându-l în mod absolut, ci numai în ceea ce privește opiniile și voturile exprimate în virtutea mandatului ce i-a fost încredințat de alegători. Privită astfel, instituția imunității parlamentare nu înseamnă privilegiu, ci responsabilitate, aceasta fiind și rațiunea instituirii sale.

17. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

sunt constituționale în măsura în care nu permit tragerea la răspundere juridică a unui parlamentar pentru voturile exprimate în exercitarea mandatului. Analizând semnificația juridică a instituției imunității, Curtea Constituțională a reținut că aceasta este o garanție constituțională, o măsura de protecție juridică a mandatului, care are menirea să asigure independența titularului mandatului față de orice presiuni exterioare sau abuzuri. Garanția prevăzută la art. 72 alin. (1) din Constituție încurajează titularul mandatului în adoptarea unui rol activ în viața politică a societății, întrucât înlătură răspunderea juridică a acestuia pentru opiniile politice exprimate în exercitarea funcției de demnitate publică. Însă, titularul mandatului rămâne răspunzător, conform legii, pentru toate actele și faptele săvârșite în perioada în care a exercitat funcția publică și care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice (a se vedea în acest sens

deciziile nr. 284/2014

și

nr. 678/2014 ). În același sens este și

Decizia nr. 270/2008 , în considerentele căreia Curtea Constituțională a reținut ca în urma revizuirii Constituției imunitatea parlamentară are un conținut mai restrâns, așa cum se deduce din art. 72 alin. (2) din Constituție. Astfel, deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați decât cu încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. În aceste condiții, nu se poate susține că imunitatea parlamentară (în accepțiunea sa constituțională, dezvoltată pe cale jurisprudențială de Curtea Constituțională) implică exonerarea parlamentarilor de la răspunderea contravențională pentru o faptă care nu are legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Însă, o soluție legislativă care ar permite, din perspectiva specificului procedurilor parlamentare, atragerea răspunderii juridice (penală, civilă, contravențională etc.) pentru voturile exprimate în timpul mandatului este susceptibilă de a aduce atingere imunității parlamentare.

18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale părții Agenția Națională de Integritate, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările ulterioare, prevederi având următorul cuprins: "Neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune."

21. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 72 alin. (1), potrivit cărora "Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului".

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate exercitat în raport cu aceleași norme din Constituție și prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezentele cauze, iar, prin

Decizia nr. 132 din 10 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 17 mai 2016, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale. Cu acel prilej, Curtea a observat că excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

au fost ridicate în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri contravenționale împotriva proceselor-verbale prin care, în temeiul prevederilor de lege criticate, Agenția Națională de Integritate i-a sancționat pe autorii excepției (deputați) cu amendă contravențională pentru fapta de a nu constata încetarea calității de deputat a domnului Petre Roman, ca urmare a incompatibilității acestuia. Observând susținerile autorilor excepției potrivit cărora sancționarea cu amendă contravențională a unui deputat pentru votul sau lipsa votului într-o anumită speță vine în contradicție cu dispozițiile art. 72 alin. (1) din Constituție referitoare la imunitatea parlamentară, Curtea a reținut că, în realitate, prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

sunt criticate prin prisma modului în care acestea au fost interpretate și aplicate de Agenția Națională de Integritate.

23. Astfel, referitor la prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 , Curtea a reținut că normele de lege supuse controlului de constituționalitate stabilesc răspunderea contravențională pentru fapta constând într-o inacțiune, respectiv a nu aplica sancțiunea disciplinară sau a nu constata încetarea funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv. O asemenea reglementare dă expresie preocupării legiuitorului de a conferi eficacitate mecanismului de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale. De asemenea, Curtea a reținut că, deși dispozițiile de lege criticate nu disting în raport cu subiectul activ al contravenției, interpretarea și aplicarea acestora presupun, fără îndoială, o nuanțare în funcție de acest criteriu.

24. Din examinarea cadrului legal al procedurii de constatare a stării de incompatibilitate a unui parlamentar, Curtea a observat că, în cazul rămânerii definitive a raportului de evaluare prin care Agenția Națională de Integritate a reținut încălcarea regimului juridic al incompatibilităților de către un deputat sau senator, procedura este cea reglementată de

Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, titlul II: "Proceduri de asigurare a integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice" și

art. 7 din Legea nr. 96/2006

privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016. Astfel, potrivit

art. 26 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 176/2010 , Agenția Națională de Integritate comunică raportul de evaluare pentru senatori și deputați Camerei din care face parte parlamentarul, care va aplica sancțiunile disciplinare potrivit legii și regulamentului Camerei respective.

25. De asemenea, potrivit

art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 96/2006 , calitatea de deputat sau de senator încetează în caz de incompatibilitate. Astfel, dispozițiile

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 96/2006

stabilesc că încetarea mandatului de deputat sau de senator cauzată de incompatibilitate are loc: a) la data menționată în cuprinsul demisiei pentru incompatibilitate, depusă la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte; b) la data adoptării unei hotărâri a Camerei din care deputatul sau senatorul face parte, prin care se constată starea de incompatibilitate; c) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care se respinge contestația la raportul Agenției Naționale de Integritate prin care s-a constatat incompatibilitatea; d) la expirarea termenului prevăzut în

Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cu modificările ulterioare, de la data luării la cunoștință a raportului de evaluare al Agenției Naționale de Integritate, dacă în acest termen deputatul sau senatorul nu a contestat raportul la instanța de contencios administrativ. Luarea la cunoștință se face prin comunicarea raportului Agenției Naționale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză ori, în cazul în care refuză primirea, prin anunțul făcut de președintele de ședință în plenul Camerei din care face parte. În fine, prevederile

art. 7 alin. (4) din Legea nr. 96/2006

stabilesc că, în cazurile prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. c) și d) din lege, președintele Camerei ia act de situația de încetare a mandatului de deputat sau de senator și supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator.

26. În cauză, Curtea a observat că această procedură a fost finalizată prin

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 7 din 9 februarie 2015

privind vacantarea unui loc de deputat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 10 februarie 2015.

27. În aceste condiții, în absența unei dispoziții legale exprese care să instituie temeiul răspunderii contravenționale a deputaților și senatorilor, Curtea a constatat că prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

nu au aplicabilitate în cazul acestora. Prin urmare, întrucât criticile de neconstituționalitate vizează aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii, operațiuni care excedează controlului de constituționalitate, Curtea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată.

28. În plus, în lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea a precizat că dispozițiile constituționale referitoare la imunitatea parlamentară nu au incidență în cauză. Astfel, instituția imunității parlamentare este reglementată atât sub forma imunității pentru opinii, fiind general admis faptul că niciun parlamentar nu poate să fie urmărit, civil sau penal, pentru declarațiile făcute și voturile exprimate în exercițiul mandatului, cât și a imunității materiale, denumită și imunitate relativă, neprofesională sau inviolabilitate, fiind admis, de regulă, că un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmărit în materie penală, fără autorizarea Camerei din care face parte. Reglementarea constituțională a imunității parlamentare este justificată de necesitatea protecției mandatului parlamentar, ca garanție a înfăptuirii prerogativelor constituționale și, totodată, o condiție a funcționării statului de drept. În activitatea sa, parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie și acțiune, astfel încât să își exercite mandatul în mod eficient. Instituția imunității parlamentare, sub cele două forme ale sale, protejează parlamentarul față de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurate independența, libertatea și siguranța în exercitarea drepturilor și a obligațiilor care îi revin potrivit Constituției și legilor (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011).

29. Curtea a reamintit, în acord cu jurisprudența sa (a se vedea

Decizia nr. 63 din 2 aprilie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 9 aprilie 1997), că imunitatea parlamentară nu constituie un drept subiectiv, ci are caracter imperativ, fiind o garanție constituțională a mandatului reprezentativ, deci a opțiunii electoratului prin votul căruia acest mandat a fost încredințat. În același timp, potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Rezultă că imunitatea parlamentară, fiind o situație de excepție de la dreptul comun, trebuie să opereze doar ca o măsură de protecție a mandatului deputatului sau senatorului, iar nu în așa fel încât, în realitate, să constituie un privilegiu al persoanelor ce dețin această funcție electivă.

30. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele

Deciziei nr. 132 din 10 martie 2016 , citată mai sus, își păstrează valabilitatea și în cauzele de față.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Cosmin Necula în Dosarul nr. 3.125/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București, de Nicolae-Ciprian Nica în Dosarul nr. 3.126/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția civilă și de Daniel Florea în Dosarul nr. 5.531/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 iunie 2016.