Decizia nr. 396/2016

Mona-Maria Pivniceru

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Virginia Cristina Comșa și alții în Dosarul nr. 7.046/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 303D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepției Virginia Cristina Comșa, personal și asistată de avocat Claudiu Dinu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, precum și autorul excepției Elena Iuliana Geantă, personal. Lipsesc ceilalți autori ai excepției și părțile Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar de autorii excepției care nu sunt prezenți, prin care se solicită judecarea în lipsă a cauzei.

4. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 544D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Anamaria Ciucianu și alții în Dosarul nr. 7.198/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

5. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepției, Iuliana Pană. Lipsesc ceilalți autori ai excepției, precum și părțile Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar de autorii excepției care nu sunt prezenți, prin care se solicită judecarea în lipsă a cauzei, precum și asupra cererii de renunțare la judecată depuse la dosar de autorul excepției Ioan Nicolae Ittu.

7. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 599D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Raluca Drăgan și alții în Dosarul nr. 7.664/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

8. La apelul nominal răspunde personal autorul excepției Ionuț Cristian Mirea Buturugă. Lipsesc ceilalți autori ai excepției, precum și părțile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - București și Guvernul României, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

9. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 303D/2016, 544D/2016 și 599D/2016, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Autorii excepției prezenți nu se opun conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 544D/2016 și 599D/2016 la Dosarul nr. 303D/2016, care este primul înregistrat.

10. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorului excepției Virginia Cristina Comșa, care arată că textul de lege criticat abrogă dispozițiile

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 , dispoziții care prevedeau drepturi salariale. Motivarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2015

s-a referit la activitatea complexă a activității din Ministerul Finanțelor Publice și la necesitatea egalării salariilor funcționarilor din acest minister cu cele ale funcționarilor din alte ministere, astfel că s-a dispus beneficiul acordării a 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută. După 7 zile, Guvernul a emis

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 , invocând un eventual risc de deficit financiar, precum și riscul formulării unor viitoare solicitări de majorări salariale din partea altor categorii profesionale. Așa fiind, autorul excepției consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 20 din Constituție raportate la dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât drepturile salariale reprezintă un drept de creanță, respectiv un bun cuvenit în temeiul legii și având un caracter efectiv. De asemenea, arată că este încălcat art. 44 alin. (1)-(4) din Constituție prin suprimarea dreptului la salariu, asupra căruia există un drept de proprietate. În acest sens, amintește și cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 19/1993 . Totodată, susține că este înfrânt art. 53 din Constituție și invocă în sprijinul acestei critici cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 148/2005 . Mai arată că dispozițiile de lege supuse analizei de constituționalitate sunt contrare art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât ordonanțele de urgență emise de Guvern nu pot afecta drepturi fundamentale, așa cum este dreptul la salariu. În acest sens, invocă

Decizia nr. 189/2008 . De asemenea, susține că este încălcat art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece motivele invocate de guvern privesc oportunitatea, utilitatea și urgența reglementării, dar acestea nu caracterizează o situație extraordinară. În sfârșit, arată că textul de lege criticat contravine art. 148 alin. (2) din Constituție prin raportare la art. 6 din Tratatul Uniunii Europene și art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Mai solicită ca, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională să prevadă expres reactivarea dispozițiilor

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

în cuprinsul deciziei sale. În sensul celor arătate, depune note scrise la dosar.

11. Ionuț Cristian Mirea Buturugă solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea faptului că

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

este contrar art. 115 alin. (4) și (6), art. 53, art. 41 și art. 44 din Constituție. Consideră că nu a existat o situație extraordinară care să justifice emiterea acestei ordonanțe de urgență. Pe de altă parte, invocă nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2015

care justifică creșterea salarială acordată unor funcționari publici și arată că, la interval de numai șapte zile de la emiterea acestui act normativ, nu se poate susține că aceste motive nu se mai regăsesc. De asemenea, arată că o ordonanță de urgență nu poate afecta drepturi fundamentale, așa cum este dreptul la salariu. Mai arată că este încălcat art. 53 din Constituție, întrucât a fost restrâns printr-o ordonanță de urgență un drept fundamental al cărui exercițiu nu putea fi restrâns prin lege.

12. Elena Iuliana Geantă și Iuliana Pană solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

13. Reprezentantul Ministerului Public consideră că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituționale invocate, întrucât legiuitorul are posibilitatea de a lua măsurile necesare în funcție de condițiile socioeconomice existente la un moment dat, fără a se putea considera că încalcă Legea fundamentală. Prin urmare, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

14. Prin Încheierea din 25 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 7.046/2/2015, Încheierea din 15 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 7.198/2/2015, și Încheierea din 21 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 7.664/2/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Virginia Cristina Comșa, Elena Iuliana Geantă, Anamaria Ciucianu, Iuliana Pană, Raluca Drăgan, Ionuț Cristian Mirea Buturugă și alții, cu prilejul soluționării unor acțiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unor acte administrative ce priveau stabilirea drepturilor salariale pentru anumite categorii de funcționari publici.

15. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că, la data de 29 octombrie 2015, a intrat în vigoare

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 , care prevedea la art. 63 alin. (1) că "începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută." Ulterior, la data de 4 noiembrie 2015, a intrat în vigoare

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 , care a prevăzut în art. 10 că dispozițiile

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

se abrogă. Prin această abrogare, drepturile salariale au suferit o diminuare față de nivelul prevăzut prin

art. 63 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 . Așa fiind, autorii excepției susțin că se încalcă prevederile internaționale și cele constituționale referitoare la protecția dreptului de proprietate, întrucât salariile reprezintă un "bun", potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, se încalcă prevederile art. 41 din Constituție, dreptul la remunerarea muncii reprezentând un aspect al dreptului la muncă. Totodată, sunt înfrânte condițiile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. În același timp, se aduce atingere prevederilor art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, întrucât pe calea unei ordonanțe de urgență sunt afectate drepturi fundamentale, așa cum sunt dreptul de proprietate și dreptul la salariu și nu a existat o situație extraordinară care să justifice intervenția legislativă a guvernului printr-o ordonanță de urgență. În plus, autorii excepției susțin că, prin maniera de reglementare a drepturilor salariale ce li se cuvin, s-a înfrânt principiul securității juridice sau al stabilității raporturilor juridice. Acest principiu se corelează cu cel al încrederii legitime. Totodată, consideră că este afectată previzibilitatea normei de drept.

16. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și internaționale invocate de autorii excepției.

17. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

18. Guvernul arată că afectarea drepturilor salariale prin aplicarea dispozițiilor legale criticate ar putea fi considerată ca o încălcare a dreptului de proprietate asupra "bunurilor" respective, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 44 din Legea fundamentală, cât și cele ale art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În ceea ce privește art. 53 din Constituție, arată că acesta nu este incident în cauză. Pe de altă parte, consideră că se poate vorbi de o încălcare a art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

afectează un drept fundamental. Având în vedere cele mai sus arătate, Guvernul consideră că instanța de contencios constituțional este singura în măsură să aprecieze dacă într-adevăr au fost afectate dispozițiile constituționale care garantează drepturile fundamentale invocate.

19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 4 noiembrie 2015 și aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 79/2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016. Dispozițiile criticate au următoarea redactare: "Articolul 63 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, se abrogă."

22. Autorii excepției consideră că dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la securitatea raporturilor juridice și previzibilitatea normelor de drept, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile emiterii ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, autorii invocă art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului în raport cu prevederile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, consideră că este încălcat art. 148 din Constituție, privind integrarea euroatlantică, prin raportare la dispozițiile art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la proprietate.

23. Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de Ioan Nicolae Ittu, Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, având în vedere dispozițiile

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la [...] stingerea procesului [...]". Excepția de neconstituționalitate este o excepție de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuție abaterea unor reglementări legale de la dispozițiile Legii fundamentale, iar soluționarea acesteia este de interes general. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții care a invocat-o, cu consecința că aceasta nu poate renunța la soluționarea excepției.

24. Examinând dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 , Curtea constată că acestea au ca efect abrogarea dispozițiilor

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015.

Acest din urmă text de lege prevedea: "(1) Prin derogare de la prevederile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 71/2015 , cu modificările și completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută.

(2) Acordarea claselor de salarizare prevăzute la alin. (1) se realizează prin majorarea salariului de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna octombrie 2015, cu numărul de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la

art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului asimilat din punct de vedere al salarizării cu personalul din Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

(4) Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul prevăzut la

art. 12 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 71/2015 , cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna octombrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(5) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenției Naționale de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenției Naționale pentru Achiziții Publice și Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili pe perioada în care acesta intră sub incidența

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 490/2004

privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare."

25. Curtea observă că prin abrogarea dispozițiilor

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

se înlătură în fapt măsurile legale care prevedeau o majorare salarială pentru funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, rezultând o scădere a drepturilor salariale ale acestora față de nivelul stabilit prin textul de lege abrogat.

26. În mod incontestabil, așa cum Curtea Constituțională a arătat în jurisprudența sa, dreptul la salariu este un drept fundamental. În acest sens, prin

Decizia nr. 169 din 19 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015, paragraful 15, Curtea a arătat că dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecția acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar și de protecția acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a amintit cele reținute prin

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care a arătat că "salariul este o componentă a dreptului la muncă și reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată." În egală măsură, a fost menționată și

Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, prin care Curtea a reținut că, deși drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanță, în privința apărării lor, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noțiunile de "bun" și "proprietate" au un sens care nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde și alte drepturi și interese patrimoniale (Cauza Beyeler împotriva Italiei, 2000).

27. Așa fiind, Curtea urmează să analizeze dacă dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 , având ca efect o reducere a drepturilor salariale față de nivelul prevăzut de

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 , îndeplinesc cerințele de constituționalitate referitoare la condițiile emiterii ordonanțelor de urgență, respectiv cele care privesc existența unei situații extraordinare și interdicția afectării pe calea ordonanțelor de urgență a unor drepturi fundamentale.

28. Referindu-se la condițiile în care Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență, Curtea, prin

Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: existența unei situații extraordinare, reglementarea respectivului domeniu să nu poată fi amânată, iar urgența trebuie să fie motivată în cuprinsul ordonanței. Cât privește caracteristicile situației extraordinare, Curtea a precizat că acestea se remarcă printr-un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată", consacrându-se astfel in terminis imperativul urgenței reglementării. Prin aceeași decizie, Curtea a mai statuat că invocarea unui element de oportunitate nu satisface exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât acesta este, prin definiție, de natură subiectivă și nu are, în mod necesar și univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie și unor factori subiectivi, de oportunitate. Mai mult, prin

Decizia nr. 83 din 19 mai 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Curtea a statuat că situațiile extraordinare au un caracter obiectiv, în sensul că existența lor nu depinde de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență.

29. Analizând nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2015 , Curtea constată că, în ceea ce privește abrogarea dispozițiilor

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 , Guvernul invocă următoarele motive: "având în vedere riscul intrării în procedură de deficit excesiv prin crearea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar, similar celui instituit prin

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, se impune abrogarea acestei reglementări."

Prin expunerea de motive a

Legii nr. 79/2016 , care a aprobat

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 , fundamentarea expusă de Guvern a fost explicată într-un mod mai detaliat, arătându-se că adoptarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

"a avut în vedere activitățile complexe desfășurate de acest personal, precum și necesitatea asigurării unei stabilități a personalului specializat, evitării riscului migrării personalului din cadrul acestora către instituții cu un nivel de salarizare superior, precum și evitării săvârșirii unor posibile fapte de corupție." Pe de altă parte, s-a arătat că "această măsură a condus la solicitări similare din partea Sindicatelor reprezentative ale funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul celorlalte instituții publice. De menționat că acordarea a 25 de clase de salarizare suplimentare pentru întreg personalul bugetar determină în anul 2016 un impact financiar considerabil și nesustenabil care va genera un deficit bugetar de peste 3% din PIB. În consecință, în vederea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar se impune abrogarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 ."

30. Analizând aceste motive, Curtea reține că adoptarea

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

apare ca fiind justificată, în esență, de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referă la un eventual deficit bugetar pe care aplicarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

l-ar genera, iar cel de-al doilea are în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar. Curtea apreciază că aspectele invocate apar ca fiind justificate nu doar prin prisma oportunității și utilității lor, dar și sub aspectul caracterului obiectiv și urgent al motivelor care au impus abrogarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 . Astfel, Curtea observă că majorarea salarială prevăzută de acest din urmă text de lege a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcționari publici și personal, respectiv numai funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceștia, într-un context economic și social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar și de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări, fără a crea diferențe de tratament juridic cu caracter discriminator între diferitele categorii sociale. Așa fiind, Curtea apreciază că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

a fost o măsură care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcționari publici și personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creșteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcționarilor publici și ale personalului contractual din cadrul altor instituții publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum și a consecințelor financiare pe care le-a atras aplicarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

a impus în mod obiectiv și justificat intervenția promptă a Guvernului.

31. Păstrând același raționament, Curtea apreciază că, în măsura în care atingerea adusă unui drept fundamental, așa cum este dreptul la salariu, s-a realizat pentru a combate, în fapt, afectarea, prin discriminare, a drepturilor fundamentale ale unui număr mult mai semnificativ de persoane, condiția impusă de art. 115 alin. (6) din Constituție, referitoare la interdicția afectării prin dispozițiile unei ordonanțe de urgență a drepturilor și libertăților fundamentale, este respectată.

32. De asemenea, Curtea consideră că, pentru aceleași rațiuni, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 41 și art. 44 din Constituție, restrângerea adusă drepturilor ocrotite de aceste texte constituționale fiind rezonabilă, proporțională cu obiectivul urmărit și netransformând dreptul la salariu ori dreptul de proprietate într-unul iluzoriu/teoretic, în sensul precizat prin

Decizia nr. 266 din 21 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, și

Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 30. În efectuarea unor teste de proporționalitate vizând limitarea unor drepturi fundamentale, Curtea, prin deciziile mai sus arătate, a precizat că, potrivit principiului proporționalității, "orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională - justul echilibru între interesele concrete pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. Astfel, în vederea realizării testului de proporționalitate, Curtea trebuie mai întâi să stabilească scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată și dacă acesta este unul legitim, întrucât testul de proporționalitate se va putea raporta doar la un scop legitim." De asemenea, Curtea a precizat prin

Decizia nr. 266 din 21 mai 2013

că pentru corecta aplicare a testului este necesară examinarea fiecăruia dintre cele 3 elemente în ordinea respectivă.

33. Urmând reperele mai sus arătate, Curtea va analiza în continuare dacă dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

sunt justificate de un scop legitim, dacă sunt adecvate acestui scop, necesare și dacă se păstrează un just echilibru între drepturile și interesele în concurs pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit.

34. Astfel, Curtea reține că reglementarea

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

este impusă de necesitatea apărării drepturilor și a libertăților cetățenilor în sensul prevenirii unor discriminări marcate între diferite categorii de persoane, sub aspectul remunerării muncii. De asemenea, Curtea apreciază că măsura abrogării dispozițiilor

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

este o măsură capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului avut în vedere de legiuitor și necesară realizării acestui scop. Totodată, având în vedere raportul dintre persoanele la care se referă

art. 63 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

și cele care ar fi fost discriminate prin aplicarea acestei măsuri, apreciază că măsura are un caracter proporțional cu situația care a determinat-o.

35. În sfârșit, examinând critica de neconstituționalitate vizând respectarea principiului securității juridice sub aspectul caracterului previzibil al normei, Curtea reține că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006,

Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau

Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).

36. Analizând dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2015 , Curtea apreciază că acest text de lege este lipsit de echivoc sub aspectul persoanelor cărora li se aplică și efectelor pe care le produce. În același timp, Curtea, deși nu poate omite inconsecvența legislativă a Guvernului, apreciază că cerința care impune ca norma juridică să fie previzibilă nu poate fi interpretată în sensul că împiedică legiuitorul să intervină prompt, pentru a combate efectele neconstituționale și negative din punct de vedere financiar ale unei reglementări anterioare.

37. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Virginia Cristina Comșa, Anamaria Ciucianu, Raluca Drăgan și alții în dosarele nr. 7.046/2/2015, nr. 7.198/2/2015 și nr. 7.664/2/2015 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 iunie 2016.