Decizia nr. 340/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 129 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Nutrimold - S.A. din Iași în Dosarul nr. 17.093/245/2015 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.519D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.621D/2015, nr. 1.643D/2015 și nr. 142D/2016 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 129 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Nutrirom - S.R.L. din Iași, Societatea Tagro Grup - S.R.L. din Iași și, respectiv, de Societatea Arcom International Company - S.R.L. din comuna Tomești, județul Iași, în dosarele nr. 16.300/245/2015, nr. 16.299/245/2015 și, respectiv, nr. 16.303/245/2015 ale Judecătoriei Iași - Secția civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul identic al excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarelor nr. 1.621D/2015, nr. 1.643D/2015 și nr. 142D/2016 la Dosarul nr. 1.519D/2015.

6. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.621D/2015, nr. 1.643D/2015 și nr. 142D/2016 la Dosarul nr. 1.519D/2015, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Acesta invocă jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 944 din 6 iulie 2010 ,

Decizia nr. 1.207 din 5 octombrie 2010

și

Decizia nr. 1.297 din 14 octombrie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 6 octombrie 2015, Sentința civilă nr. 11.249 din 8 octombrie 2015, Încheierea din 12 octombrie 2015 și Sentința civilă nr. 13.966 din 25 noiembrie 2015, pronunțate în dosarele nr. 17.093/245/2015, nr. 16.300/245/2015, respectiv nr. 16.299/245/2015 și nr. 16.303/245/2015, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 129 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Nutrimold - S.A. din Iași, respectiv de Societatea Nutrirom - S.R.L. din Iași, Societatea Tagro Grup S.R.L. din Iași și Societatea Arcom International Company - S.R.L. din comuna Tomești, județul Iași, în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la executare și a unor cereri de suspendare a executării silite.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia arată, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale întrucât, atâta timp cât nu se prevede că măsura asigurătorie poate fi aplicată doar atunci când există temeiuri, indicii temeinice că ar exista pericolul sustragerii de la plată în eventualitatea în care se va stabili că există o faptă cauzatoare de prejudicii bugetului de stat, dispoziția legală lasă loc arbitrariului organului fiscal.

10. Se mai susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât instituie două măsuri asigurătorii ce nu se justifică. Astfel, procesul-verbal de control încheiat de Direcția de combatere a fraudelor constituie act de sesizare a Parchetului, care, la rândul său, în situația în care consideră că sunt elemente care conduc la ideea săvârșirii unor fapte penale cauzatoare de prejudicii, după începerea urmăririi penale, poate institui măsuri asiguratorii, fapt ce presupune o analiză a probelor din care să se constate existența unor temeiuri cel puțin rezonabile că ar exista pericolul sustragerii de la plata sumelor datorate. Este neconstituțional să se prevadă două măsuri asiguratorii în una și aceeași situație, fiind creată o situație discriminatorie între societățile pentru care sesizarea penală este formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală și orice altă societate pentru care sesizarea penală este formulată în alt mod, chiar dacă ambele se pot face vinovate, eventual, de fapte similare.

11. De asemenea, dispozițiile legale criticate nu cuprind criteriile în baza cărora pot fi dispuse măsurile asiguratorii și nici limitarea în timp a acestora. S-a apreciat că, în aceste condiții, aceste măsuri pot fi luate în mod discriminatoriu și abuziv, putând dura ani de zile, timp în care persoana vizată este lipsită de un atribut al dreptului de proprietate, respectiv dreptul de dispoziție.

12. Judecătoria Iași - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Instanța arată că legea reglementează doar posibilitatea indisponibilizării unor bunuri, nu și posibilitatea confiscării acestora. Atâta vreme cât măsurile reglementate de textul de lege criticat au caracter provizoriu, nu se poate pune problema încălcării dispozițiilor constituționale cu privire la dreptul de proprietate privată. De altfel, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferă legiuitorului competența de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.

13. În plus, nu se poate susține că dispozițiile legale criticate ar fi de natură să încalce dispozițiile art. 44 din Constituție referitoare la dreptul de proprietate privată prin prisma faptului că nu este prevăzută o limitare în timp a măsurilor asigurătorii atâta timp cât, potrivit

art. 129 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, măsurile asiguratorii vor fi ridicate în cazul în care debitorul constituie o garanție la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz.

14. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Guvernul, în punctul de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Acesta arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor criticate prin

Decizia nr. 944 din 6 iulie 2010 .

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 129 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007 care au următorul conținut: "(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii."

19. Curtea constată faptul că dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin

art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015

privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015. Însă, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispozițiile criticate, având în vedere că ele continuă să producă efecte juridice în cauze.

20. În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține faptul că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici relativ similare, constatând că acestea sunt constituționale.

22. Astfel, prin

Decizia nr. 1.297 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 19 decembrie 2011, Curtea Constituțională a reținut că măsurile asigurătorii prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală constau în indisponibilizarea unor bunuri sub forma sechestrului asigurător sau a popririi asigurătorii asupra veniturilor debitorului. În aceste condiții, măsurile asigurătorii, potrivit textului de lege criticat, "rămân valabile pe toată perioada executării silite" și, mai mult, "odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii".

23. Această viziune a legiuitorului a fost determinată de imperativul eficientizării procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistrează la bugetul de stat, iar finalitatea oricărei proceduri de executare silită este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligației.

24. Distinct de cele reținute, Curtea a constatat, în ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, că, atâta vreme cât măsura reglementată de textul de lege criticat are caracter provizoriu și nu soluționează fondul dreptului, nu poate fi reținută această critică. În plus, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate privată sunt stabilite prin lege, ceea ce conferă legiuitorului competența de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

25. De altfel, Curtea a observat că

art. 129 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală prevede că măsurile asigurătorii vor fi ridicate în cazul în care debitorul constituie o garanție la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz.

26. Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile legale nu cuprind criteriile în baza cărora pot fi dispuse măsurile asiguratorii și nici limitarea în timp a acestora, Curtea Constituțională a stabilit prin decizia menționată că norma juridică contestată este suficient de clară, precisă și previzibilă pentru a permite reglarea conduitei celor interesați, avându-se în vedere și prevederile de ansamblu în materia executării silite a creanțelor fiscale.

27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

28. În ceea ce privește critica potrivit căreia prevederile legale sunt neconstituționale atâta timp cât nu se prevede că măsura asigurătorie poate fi aplicată doar atunci când există temeiuri, indicii temeinice că ar exista pericolul sustragerii de la plată în eventualitatea în care se va stabili că există o faptă cauzatoare de prejudicii bugetului de stat, Curtea reține faptul că, potrivit

art. 129 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală "Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent." De asemenea, potrivit art. 129 alin. (11), "Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172." Așadar, măsura organului fiscal trebuie să fie motivată în mod corespunzător de către conducătorul acestuia, întrucât în caz contrar ea poate să fie desființată de instanța judecătorească. Astfel, măsura asigurătorie dispusă poate fi cenzurată de instanța judecătorească.

29. De asemenea, nu se poate susține că măsura aplicată se întinde sine die, având în vedere prevederile

art. 130 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală potrivit cărora "Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 127, după caz."

30. În ceea ce privește critica potrivit căreia este neconstituțional să se prevadă două măsuri asiguratorii în una și aceeași situație, fiind creată o situație discriminatorie între societățile pentru care sesizarea organelor de urmărire penală este formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală și orice altă societate pentru care sesizarea organelor de urmărire penală este formulată în alt mod chiar dacă ambele se pot face vinovate, eventual, de fapte similare, ea privește aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii, care excedează competenței Curții Constituționale. Potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "Sunt neconstituționale prevederile actelor [...] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției", alin. (3) al aceluiași articol stabilind că instanța constituțională "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege" (a se vedea

Decizia nr. 1.665 din 15 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010).

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Nutrimold - S.A. din Iași, Societatea Nutrirom - S.R.L. din Iași, Societatea Tagro Grup - S.R.L. din Iași și Societatea Arcom International Company - S.R.L. din comuna Tomești, județul Iași în dosarele nr. 17.093/245/2015, nr. 16.300/245/2015, nr. 16.299/245/2015 și, respectiv, nr. 16.303/245/2015 ale Judecătoriei Iași - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 129 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 mai 2016.