Decizia nr. 442/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (8) și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Pesridon" - S.R.L. din localitatea Sichevița, județul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 2.781/2003 al Tribunalului Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată, întrucât cu privire la constituționalitatea textelor de lege criticate Curtea Constituțională s-a mai pronunțat. Invocă în acest sens

Decizia nr. 105 din 11 martie 2003

și

Decizia nr. 195 din 13 mai 2003 , considerând că în cauză nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.781/2003, Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (8) și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Pesridon" - S.R.L. din localitatea Sichevița, județul Caraș-Severin, într-o cauză civilă privind soluționarea recursului împotriva sentinței prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții întocmit de către comisarii Gărzii Financiare Sibiu.

În motivarea excepției se susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile art. 41 alin. (7) și (8) din Constituție, prin aceea că

art. 32 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001

instituie o prezumție de dobândire ilicită pentru uleiurile minerale transportate fără facturi sau avize speciale de însoțire a mărfurilor, deși în realitate există situații în care, chiar în lipsa acestor documente, mărfurile au proveniență licită, "putându-se dovedi acest caracter prin prezentarea ulterioară a documentelor speciale sau a altor dovezi admise de lege". În plus, art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din aceeași ordonanță de urgență prevede confiscarea cantităților de produse astfel comercializate și a veniturilor obținute din vânzarea acestora.

Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât autorul acesteia pleacă de la premisa eronată că proprietatea trebuie ocrotită în orice condiții, inclusiv atunci când legea este încălcată. În ceea ce privește confiscarea produselor transportate ilegal și a veniturilor obținute din vânzarea unor astfel de produse, instanța constată că însuși textul art. 41 alin. (8) din Constituție dă această posibilitate în cazul săvârșirii unei contravenții. În sprijinul acestei argumentații se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 105 din 11 martie 2003 .

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că o cauză de înlăturare a prezumției generale de dobândire licită a averii, instituită prin dispozițiile art. 41 alin. (7) din Constituție, o constituie împrejurarea că prin transportul uleiurilor minerale fără documentele prevăzute de lege se încalcă o normă legală care reglementează regimul juridic special al mărfurilor supuse accizelor. O altfel de interpretare ar conduce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiții, inclusiv când legea este încălcată. De asemenea, Guvernul apreciază că dispozițiile art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a se înscriu în cadrul constituțional stabilit de art. 41 alin. (8) din Constituție care prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții pot fi confiscate în condițiile legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (8) și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , prevederi al căror conținut este următorul:

- Art. 32 alin. (8): "Fiecare transport de uleiuri minerale va fi însoțit în mod obligatoriu de documentele prevăzute la alin. (1). În lipsa acestor documente se consideră că marfa are proveniență ilicită.";

- Art. 56. alin. (2) liniuța a 11-a: "(2) Prin derogare de la prevederile

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: [...]

- cu amendă de la 1.500.000.000 lei la 2.000.000.000 lei, confiscarea cantităților de produse astfel comercializate și confiscarea veniturilor obținute din vânzarea produselor, cea de la lit. m)."

În opinia autorului excepției, aceste prevederi contravin art. 41 alin. (7) și (8) din Constituție, nemodificat, devenit potrivit Constituției republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea și renumerotarea textelor, art. 44 alin. (8) și (9). Prevederile menționate au următorul conținut:

- Art. 44 alin. (8) și (9): "(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și, în esență, cu o motivare asemănătoare ca și în prezenta cauză. Astfel, de exemplu, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 105 din 11 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003, s-a constatat că prevederile art. 32 alin. (8) și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001

sunt constituționale. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin transportul uleiurilor minerale fără documentele prevăzute de lege facturi fiscale speciale de însoțire a mărfii - se încalcă o normă legală care reglementează regimul juridic special al produselor supuse accizelor, autorul săvârșind astfel o contravenție, ceea ce constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumției generale de dobândire licită a averii. Curtea a statuat că "o altfel de interpretare ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiții, inclusiv când legea este încălcată. În consecință,

art. 32 alin. (8) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001 , stabilind o prezumție specială cu privire la proveniența unor bunuri în condițiile nerespectării legii care reglementează regimul juridic special al acestora, nu încalcă prezumția generală de dobândire licită a averii, instituită de art. 41 alin. (7) al Constituției".

În ceea ce privește prevederile art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din ordonanța criticată, s-a reținut că ele sunt conforme dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate, care nu exclud posibilitatea confiscării, în condițiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții, în această categorie urmând a fi incluse și bunurile vizate de textul de lege contestat.

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât, în speță, nu au fost aduse elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (8) și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Pesridon" - S.R.L. din localitatea Sichevița, județul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 2.781/2003 al Tribunalului Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2003.