Decizia nr. 1402/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 și 4 cu referire la art. 300 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Ciobanu, Petrică Florea, Viorel Scheuleac și Vasile Sturzu în Dosarul nr. 1.741/239/2008 al Judecătoriei Hârlău.

La apelul nominal lipsesc autorii excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile art. 300 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, întrucât critica vizează modul de interpretare și aplicare a prevederilor de lege atacate, respectiv ca neîntemeiată cu privire la dispozițiile art. 197 alin. 1 și 4 din același cod, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.741/239/2008, Judecătoria Hârlău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 și 4 cu referire la art. 300 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Mihai Ciobanu, Petrică Florea, Viorel Scheuleac și Vasile Sturzu cu ocazia soluționării unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 197 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, care condiționează anularea actului de procedură făcut cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal de existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, încalcă obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil și dreptul părților de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. Consideră că normele care reglementează desfășurarea procesului penal sunt de interes public și, ca atare, orice încălcare a acestora ar trebui sancționată cu nulitate absolută, condiționarea anulării actului fiind o derogare de la obligativitatea respectării legii, obligativitate prevăzută de Constituție. În ceea ce privește dispozițiile art. 300 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, autorii excepției nu invocă încălcarea unor principii sau prevederi constituționale, ci arată că instanța de judecată nu a respectat prevederile de lege criticate, deoarece nu a verificat din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. Totodată, evidențiază faptul că instanța a respins excepția neregularității actului de sesizare prin încheiere, și nu printr-o hotărâre supusă unei căi de atac, cum ar fi trebuit să prevadă în mod expres textul de lege criticat.

Judecătoria Hârlău nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 197 alin. 1 și 4 cu referire la art. 300 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art.197 alin. 1 și 4: "Încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. [...]

Încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.";

- Art. 300 alin. 1 și 2: "Instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare.

În cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 alin. (2) referitoare la dreptul părților de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, precum și a prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Autorii excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 300 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, ci sunt nemulțumiți, în realitate, de modul de interpretare și aplicare de către organele de urmărire penală și instanța de judecată a respectivelor prevederi de lege. Or, sub acest aspect, Curtea a statuat în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspecte de aplicare a legii, acestea urmând a fi soluționate de către instanța de judecată. Atât interpretarea conținutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situațiile de fapt deduse judecății, cât și, în speță, aprecierea legalității activității desfășurate de organele de urmărire penală sunt de competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Curtea reține că a răspunde criticilor autorilor excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 197 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, aceste prevederi de lege au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și față de critici identice. În acest sens este

Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005, prin care Curtea a reținut că nulitatea reprezintă o sancțiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deși inițial nu au respectat formele procedurale, își pot atinge scopul, prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce și să dovedească vătămarea pretinsă.

Așa fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și la dreptul părților la un proces echitabil, deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egală măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul părților la un proces echitabil, iar pe de altă parte, condiționarea anulării actului de procedură care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege de existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod nu are semnificația unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancțiunilor legale sau a unei "derogări" de la obligativitatea respectării legii, așa cum neîntemeiat susține autorul excepției.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru aceleași motive, dispozițiile art. 197 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție și nici celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Ciobanu, Petrică Florea, Viorel Scheuleac și Vasile Sturzu în Dosarul nr. 1.741/239/2008 al Judecătoriei Hârlău.

II. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 noiembrie 2010.