Decizia nr. 199/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 și 10 din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, excepție ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 19.144/1998 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 noiembrie 1999 și au fost consemnate în Încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 23 noiembrie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 19.144/1998, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 și 10 din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice. Excepția a fost ridicată de Leon Nica într-o cauza civilă ce are ca obiect soluționarea contestației formulate de autorul excepției împotriva Procesului-verbal din 10 octombrie 1998, emis de Secția 8 Poliție.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 36 privind "libertatea întrunirilor" și ale art. 150 referitoare la "conflictul temporal de legi".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece

art. 6 și 10 din Legea nr. 60/1991

nu contravin textelor constituționale invocate, ele fiind "de natura a proteja valorile enumerate expres în art. 49 alin. (1) din Constituție".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale și în deplina concordanta cu art. 11 alin. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care "nu interzice ca restrangeri legale să fie impuse exercitării dreptului la libera întrunire de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației de stat".

În punctul sau de vedere Guvernul considera excepția ca fiind neîntemeiată, întrucât "libertatea întrunirilor poate fi supusă, prin lege, unor limitări sau condiționari, îndeosebi pentru a garanta serviciile esențiale necesare societății".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie

art. 6 și 10 din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, care au următoarea redactare:

- Art. 6: "Organizarea adunărilor publice se declara la primăriile municipale, orășenești sau comunale, pe teritoriul cărora acestea urmează să se desfășoare."

- Art. 10: "Primăriile pot, cu consultarea organului local al poliției, sa interzică organizarea adunării publice, dacă dețin date din care rezultă ca desfășurarea acesteia ar duce la încălcarea prevederilor art. 2 sau dacă, în perioada, la locul și pe traseele unde aceasta ar urma să aibă loc, se executa lucrări edilitar-gospodărești de amploare."

Motivul principal de neconstituționalitate este acela ca, potrivit art. 36 din Constituție, mitingurile, demonstrațiile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme, în timp ce dispozițiile legale criticate restrang exercitarea acestei libertăți prin cerința obținerii unei autorizari prealabile.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională retine ca dispozițiile art. 36 trebuie corelate cu cele ale art. 49 din Constituție, în sensul că exercițiul libertății întrunirilor poate comporta anumite restrangeri și condiționari, potrivit legii, tocmai pentru ca drepturile și libertățile garantate de Constituție cetățenilor, interesele acestora și, implicit, ordinea publică și securitatea naționala sa nu fie afectate.

Din perspectiva art. 11 și 20 din Constituție, Curtea observa ca, de altfel, art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că exercițiul dreptului de întrunire poate face obiectul unor restrictii care, potrivit legii, constituie măsuri necesare într-o societate democratica, între altele, pentru apărarea ordinii, a moralei sau a drepturilor și libertăților altora. În acest sens, în cauzele "Platform <<Arzte fur das Leben>> contra Austriei", 1985, și "Rassemblement jurassien contra Elvetiei", 1979, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut ca art. 11 presupune ca fiecare stat este în măsura sa adopte măsuri rezonabile și adecvate pentru a asigura desfășurarea pașnică a manifestatiilor licite ale cetățenilor săi și ca pentru întrunirile ce au loc pe căile publice nu este exagerata impunerea obligației de a se obține o autorizație prealabilă, întrucât autoritățile au posibilitatea, în aceste condiții, sa vegheze asupra respectării ordinii publice și sa ia măsurile necesare pentru ca libertatea manifestatiilor să fie pe deplin asigurata.

În aceste condiții Curtea Constituțională constata ca dispozițiile legale criticate, deși preconstitutionale, nu intra sub incidența art. 150 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții", deoarece nu încalcă prevederile constituționale ale art. 36, criticile aduse nefiind, asadar, întemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 și 10 din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, excepție ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 19.144/1998 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 noiembrie 1999.