Decizia nr. 546/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de instanță, din oficiu, în Dosarul nr. 2.493/2003 al Judecătoriei Constanța.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.493/2003, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de instanță, din oficiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Judecătoria Constanța consideră că textul de lege criticat, exceptând de la grațiere pedepsele aplicate pentru furtul de folosință a unui autovehicul și pentru anumite infracțiuni de furt calificat, în raport cu perioadele de timp în care au fost săvârșite faptele, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, creează inegalitate între potențialii beneficiari ai actului de grațiere, deși

Legea nr. 543/2002 , un act de grațiere colectivă, ar fi trebuit să fie imparțială și să aibă la bază niște criterii obiective, iar nu un criteriu temporal, arbitrar ales de legiuitor. Arată în continuare că prima teză a textului de lege criticat exceptează de la grațiere pedepsele aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) și g) din Codul penal, în redactarea anterioară

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000 , iar teza a treia a textului criticat cele prevăzute în alin. 2-4 în redactarea actuală. Alin. 1 al art. 209 nu a suferit modificări, deci persoanele care au săvârșit vreuna dintre infracțiunile prevăzute la alin. 1, indiferent de data săvârșirii, se află în situații identice și ar trebui să beneficieze deopotrivă de grațiere.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 , statuând prin

Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, că acestea sunt în acord cu Legea fundamentală. Cu acea ocazie Curtea Constituțională a statuat că stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se grațiază colectiv, precum și a infracțiunilor pentru săvârșirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă intră în competența exclusivă a legiuitorului, deoarece Constituția nu conține decât o singură prevedere referitoare la grațierea colectivă, o normă-cadru, care prevede, în art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. i), că Parlamentul adoptă, printre altele, și legi organice și că acordarea grațierii se reglementează prin lege organică. Criteriile de acordare a grațierii, precum și exceptările pot viza pedeapsa aplicată, natura infracțiunilor săvârșite sau persoana condamnatului, fără ca prin acestea să se instituie un tratament juridic inegal pentru categorii de persoane aflate în situații identice. Exceptarea de la grațiere a celor care au săvârșit infracțiuni prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) și g) din Codul penal, înainte de

Legea nr. 456/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000 , nu instituie nici privilegii și nici discriminări. Impunerea unor condiții pentru a putea beneficia de grațiere nu încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prevăzut în art. 16 din Constituție, deoarece legiuitorul poate, din rațiuni de politică penală a statului, să considere că nu trebuie iertați de pedeapsă infractorii care au săvârșit într-o anumită perioadă anumite infracțiuni, deși conținutul și redactarea acestora sunt neschimbate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se grațiază sau a altor sancțiuni care se înlătură, precum și a infracțiunilor pentru săvârșirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă intră în competența exclusivă a legiuitorului. Ca atare, din rațiuni de politică penală, statul poate să considere că nu trebuie iertați de pedeapsă anumiți infractori, indiferent de cuantumul sau durata pedepsei pronunțate, dacă sunt vinovați de săvârșirea unor categorii de infracțiuni. Astfel, condamnații care a săvârșit infracțiuni diferite sau chiar de aceeași natură, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactări diferite conținutul infracțiunii respective, se află, evident, în situații diferite, ceea ce permite și instituirea unui tratament juridic diferențiat, conform opțiunii libere a legiuitorului. În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 88/2003 ,

Decizia nr. 364/2003

și

Decizia nr. 204/2004 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12: "(2) Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracțiuni:

A. Infracțiuni reglementate de Codul penal: [...]

12. furtul de autovehicule, precum și furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) și g), alin. 2 și 3 în redactarea anterioară

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în

art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000

privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, și în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare;".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituția României, ce au următorul conținut: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a mai fost sesizată cu excepții de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile

art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 , excepții pe care le-a respins, ca fiind neîntemeiate, prin

Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003,

Decizia nr. 341 din 16 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 17 octombrie 2003, și, respectiv,

Decizia nr. 364 din 30 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 22 noiembrie 2003.

Prin acele decizii Curtea a statuat că

Legea nr. 543/2002

reprezintă un act de clemență, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituționale și conform politicii penale a statului. Stabilirea prin acest act normativ a criteriilor de determinare a pedepselor care se grațiază, precum și a infracțiunilor pentru săvârșirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă intră în competența exclusivă a legiuitorului. Curtea a mai constatat că, potrivit dispozițiilor legale criticate, toți infractorii aflați în aceeași situație beneficiază ori sunt exceptați de la beneficiul grațierii, deopotrivă, în raport cu natura infracțiunii și a conținutului acesteia, în formularea legală în vigoare la data săvârșirii infracțiunii. Condamnații care au săvârșit infracțiuni diferite sau chiar de aceeași natură, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactări diferite conținutul infracțiunilor respective, se află, evident, în situații diferite, ceea ce permite și instituirea unui tratament juridic diferențiat, conform opțiunii libere a legiuitorului, fără a se putea reține instituirea unor privilegii sau a unor discriminări.

Soluția adoptată și considerentele deciziilor citate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de instanță, din oficiu, în Dosarul nr. 2.493/2003 al Judecătoriei Constanța.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2004.