Decizia nr. 204/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de Steluța Ștefu în Dosarul nr. 3.225/2003 al Curții de Apel București - Secția I penală.

La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.225/2003, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni. Excepția a fost ridicată de Steluța Ștefu, inculpată recurentă în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile criticate, referitoare la exceptarea de la beneficiul grațierii a unor infracțiuni, sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), care stabilesc că legea dispune numai pentru viitor, și ale 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. De asemenea, autoarea excepției apreciază că prin textul vizat se creează o discriminare vădită a condamnaților care au săvârșit infracțiuni de furt calificat de aceeași natură, dar în perioade de timp diferite, când erau în vigoare acte normative speciale care modificau și completau dispozițiile Codului penal, lipsindu-i pe aceștia de beneficiul

Legii nr. 543/2002 .

Curtea de Apel București - Secția I penală consideră că textele legale criticate nu contravin Constituției, întrucât grațierea constituie un atribut al legiuitorului, care are posibilitatea de a decide și asupra eventualelor excepții de la acest act de clemență. De altfel, în mod tradițional legiuitorul român a exclus de la beneficiul grațierii anumite categorii de persoane (recidiviști) ori pedepsele aplicate pentru anumite fapte care depășesc o anumită limită. Se mai arată că excepția invocată este operantă în privința tuturor persoanelor condamnate pentru faptele menționate în textul criticat. În concluzie, instanța apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele criticate nu au caracter discriminatoriu. Se arată în acest sens că art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, trebuie interpretat în legătură cu criteriile de nediscriminare prevăzute de

art. 4 din Legea fundamentală, iar Legea nr. 543/2002

nu a reglementat în mod diferit beneficiul grațierii în funcție de aceste criterii. Totodată se consideră că textele criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, republicată, întrucât acestea nu conțin nici o dispoziție de excludere a aplicării de către instanța de judecată a legii penale mai favorabile.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

nu contravin prevederilor din Constituție invocate de autoarea excepției, deoarece, potrivit normelor criticate, toți infractorii aflați în aceeași situație beneficiază ori sunt exceptați de la beneficiul grațierii, deopotrivă, în raport cu natura infracțiunii și conținutul acesteia, în formularea legală în vigoare la data săvârșirii infracțiunii. De asemenea, condamnații care au săvârșit infracțiuni diferite sau de aceeași natură, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactări diferite conținutul infracțiunilor respective, se află în situații diferite, ceea ce permite instituirea unui tratament juridic diferențiat, conform liberei opțiuni a legiuitorului. Se mai arată că, întrucât dispozițiile criticate nu conțin nici o prevedere de excludere a aplicării legii penale mai favorabile, acestea nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, republicată. În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziții care au următoarea redactare: "Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracțiuni:

A) Infracțiuni reglementate de Codul penal: [...] 12. furtul de autovehicule, precum și furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) și g), alin. 2 și 3 în redactarea anterioară

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în

art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000

privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, și în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare."

Autoarea excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, republicată, care stabilesc că legea dispune numai pentru viitor, și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constată că jurisprudența sa în materie este constantă, în sensul considerării dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni ca fiind constituționale ( Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003,

Decizia nr. 341 din 16 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 17 octombrie 2003, și

Decizia nr. 364 din 30 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 22 noiembrie 2003).

În considerentele deciziilor menționate, Curtea a reținut, în ceea ce privește pretinsa contrarietate a textelor de lege criticate cu dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, că Legea nr. 543/2002

reprezintă un act de clemență, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituționale și conform politicii penale a statului, așa încât stabilirea prin acest act normativ a criteriilor de determinare a pedepselor care se grațiază, precum și a infracțiunilor pentru săvârșirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă intră în competența exclusivă a legiuitorului.

Curtea a mai reținut că, potrivit dispozițiilor legale criticate, toți infractorii aflați în aceeași situație beneficiază ori sunt exceptați de la beneficiul grațierii, deopotrivă, în raport cu natura infracțiunii și a conținutului acesteia în formularea legală în vigoare la data săvârșirii infracțiunii.

De asemenea, în ceea ce privește condamnații care au săvârșit infracțiuni diferite sau chiar de aceeași natură, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactări diferite conținutul infracțiunilor respective, aceștia se află, evident, în situații diferite, ceea ce permite și instituirea unui tratament juridic diferențiat, conform opțiunii libere a legiuitorului, așa încât nu poate fi primită susținerea potrivit căreia normele criticate ar încălca dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea a reținut că normele criticate nu conțin nici o dispoziție de excludere a aplicării de către instanța de judecată a legii penale mai favorabile și, prin urmare, nu contravin textului constituțional invocat.

Soluția adoptată și considerentele deciziilor citate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de Steluța Ștefu în Dosarul nr. 3.225/2003 al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2004.