Decizia nr. 497/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 7, 8 și 9 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vilcart" - S.R.L. din Călimănești în Dosarul nr. 6.561/90/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ-fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.561/90/2006, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ-fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 7, 8 și 9 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vilcart" - S.R.L. din Călimănești în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate încalcă dreptul la un proces echitabil prin "crearea la îndemâna uneia dintre părți a posibilității de a obține o hotărâre judecătorească executorie, fără ca cealaltă parte să fie citată și fără să existe măcar garanția legalității soluției și a echității procesului civil". Totodată, se apreciază că din interpretarea dispozițiilor legale criticate "reiese fără echivoc faptul că părții nu i se asigură în cadrul acestei proceduri speciale o cale de atac eficientă și legală, care să garanteze un control jurisdicțional adecvat".

Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ-fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că, prin mai multe decizii, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității acelorași prevederi legale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența constantă a Curții Constituționale în această materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă și jurisprudența Curții Constituționale referitoare la aceleași prevederi legale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1, 7, 8 și 9 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Textele legale ce fac obiectul excepției au următorul conținut:

- Art. 1: "(1) Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.

(2) Suma ce reprezintă obligația prevăzută la alin. (1), precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.";

- Art. 7: "Ordonanța prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum și în cazul în care prin ordonanță cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.";

- Art. 8: "(1) Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

(3) Abrogat.

(4) Dacă instanța învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța, pronunțând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.";

- Art. 9: "(1) Ordonanța de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă cerere în anulare potrivit art. 8, este irevocabilă.

(2) La cererea creditorului ordonanța prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanța împotriva căreia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestită cu formulă executorie, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. Astfel învestită, ordonanța constituie titlu executoriu, care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică și debitorului."

Prevederile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și cele ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. Totodată, sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care se referă la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, se constată că

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată a mai fost supusă controlului de constituționalitate în numeroase rânduri, atât în ansamblul ei, cât și prin examinarea separată a dispozițiilor sale, prin raportare la aceleași norme constituționale invocate și în prezenta cauză.

Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005,

Decizia nr. 497 din 29 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.003 din 11 noiembrie 2005,

Decizia nr. 101 din 13 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2007, și

Decizia nr. 158 din 27 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

în ansamblul său, respectiv normele criticate în prezenta cauză, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici normele constituționale referitoare la căile de atac.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a modifica jurisprudența Curții în materie, soluția și considerentele ce au stat la baza deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în această cauză.

Curtea mai constată că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia textele legale ce fac obiectul excepției încalcă normele constituționale și convenționale invocate, prin "crearea la îndemâna uneia dintre părți a posibilității de a obține o hotărâre judecătorească executorie, fără ca cealaltă parte să fie citată și fără să existe măcar garanția legalității soluției și a echității procesului civil". Aceasta întrucât, potrivit

art. 4 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , "în toate cazurile, pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 7, 8 și 9 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vilcart" - S.R.L. din Călimănești în Dosarul nr. 6.561/90/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ-fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2007.