Decizia nr. 218/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 din Codul familiei, excepție ridicată de Mihai Gherghișor în Dosarul nr. 9.057/311/2008 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.057/311/2008, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 din Codul familiei, excepție ridicată de Mihai Gherghișor într-o cauză civilă având ca obiect partaj bunuri comune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât în timpul căsătoriei pot apărea situații în care câștigurile soților sunt inegale sau în care un bun să fie achitat în exclusivitate din veniturile unuia dintre soți, împrejurare care nu justifică să se rețină că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. Așa fiind, instituind prezumția egalității contribuției soților la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, Codul familiei nu face altceva decât să stabilească o măsură mai favorabilă soțului care nu a realizat venituri în timpul căsătoriei sau care nu a avut o contribuție pecuniară efectivă la dobândirea anumitor bunuri.

Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 30 din Codul familiei nu contravine dispozițiilor constituționale și internaționale invocate, întrucât prin această reglementare legală s-a instituit regimul comunității de bunuri ale soților, ca o consecință firească a relațiilor personale izvorâte din căsătorie și ca o măsură legală de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale soților.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 30 din Codul familiei, potrivit cărora: "Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.

Orice convenție contrară este nulă.

Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată și celor ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private. Totodată, apreciază că reglementarea criticată contravine și dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, ale art. 17 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, conform cărora nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa, și ale art. 17 pct. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la norme constituționale similare și având aceeași motivare.

Astfel, în jurisprudența sa în materie, de exemplu prin

Decizia nr. 237/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 24 martie 2006,

Decizia nr. 184/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie 2008,

Decizia nr. 1.264/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 12 noiembrie 2009, și

Decizia nr. 477/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 20 mai 2010, Curtea a statuat că legiuitorul român a instituit - prin prevederile de lege criticate din Codul familiei - regimul comunității de bunuri a soților, ca o consecință firească a relațiilor personale izvorâte din căsătorie și ca o măsură legală de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale soților.

Curtea a constatat că acestea nu contravin reglementărilor constituționale invocate, deoarece prevederile art. 30 din Codul familiei instituie o prezumție relativă de comunitate a bunurilor soților, ce poate fi răsturnată de către partea care pretinde că bunul respectiv este bun propriu. De asemenea, Curtea a reținut că bunurile comune pot fi împărțite atât în timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soți, prin hotărâre judecătorească, cât și la desfacerea căsătoriei prin divorț, cazuri în care instanța de judecată va stabili întinderea drepturilor fiecăruia dintre soți privind bunurile comune, ținând seama de gradul de contribuție al fiecărui soț la dobândirea și conservarea bunurilor comune.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că dreptul de proprietate este garantat, iar conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor.

Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că reglementarea criticată din Codul familiei nu contravine dispozițiilor din Constituție și din actele internaționale invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 din Codul familiei, excepție ridicată de Mihai Gherghișor în Dosarul nr. 9.057/311/2008 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2011.