Decizia nr. 835/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, în ședința publică din 3 noiembrie 2015, și procuror Ștefania Șofronea, în ședința publică din 17 noiembrie 2015.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III pct. 5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, excepție ridicată de "Zenith Media Communications" - S.R.L. din București în dosarele nr. 5.100/2/2014 (la care s-a conexat Dosarul nr. 5.296/2/2014) și nr. 39/2/2015, precum și de "GroupM Media Operations" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 5.366/2/CAF/2014 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 470D/2015, nr. 861D/2015 și nr. 1.246D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședințele publice din 3 noiembrie 2015 și, respectiv, 17 noiembrie 2015, în prezența reprezentanților autorilor excepției, a reprezentanților Consiliului Concurenței și a reprezentantului Ministerului Public. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 3 noiembrie 2015, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 861/2015 la Dosarul nr. 470D/2015, și în încheierea de ședință din 17 noiembrie 2015, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 1.246D/2015 la Dosarul nr. 470D/2015 și a amânat pronunțarea pentru data de 3 decembrie 2015, în vederea depunerii de concluzii scrise de către autoarea excepției "Zenith Media Communications" - S.R.L. din București. Prin Încheierea de ședință din 3 decembrie 2015, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 57 și

art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 8 decembrie 2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin sentințele civile nr. 156 din 26 ianuarie 2015 și nr. 127 din 22 ianuarie 2015, precum și prin Încheierea din 10 iunie 2015, pronunțate în dosarele nr. 5.100/2/2014 (la care s-a conexat Dosarul nr. 5.296/2/2014), nr. 5.366/2/CAF/2014 și nr. 39/2/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III pct. 5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței. Excepția a fost ridicată de "Zenith Media Communications" - S.R.L. din București și de "GroupM Media Operations" - S.R.L. din București, în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative emise de Consiliul Concurenței.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia arată, în esență, că, având în vedere obiectul de reglementare al

Legii concurenței nr. 21/1996 , aceasta este o lege organică, în acest sens statuând Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 134 din 10 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 10 mai 2005. Prin urmare, nu este admisibilă modificarea

Legii nr. 21/1996

printr-o ordonanță a Guvernului, iar modificarea art. 43 alin. (4) și (5) din această lege, prin

art. III pct. 5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 , este neconstituțională.

5. Apreciază că prevederile art. 43 alin. (4) din Legea concurenței, anterior modificării acestora prin

art. III pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 , vizau tocmai protejarea dreptului la apărare al întreprinderii investigate prin controlul judiciar al soluției autorității de concurență, de neacordare a accesului la anumite documente confidențiale.

6. Consideră că suspendarea procedurii administrativ-jurisdicționale, până la soluționarea irevocabilă a contestației, conform prevederilor inițiale ale art. 43 alin. (5) din Legea concurenței (dispoziții abrogate ca efect al

Ordonanței Guvernului nr. 12/2014 ), garanta tocmai faptul că întreprinderea investigată va avea acces în vederea construirii apărării, încă din faza administrativ-jurisdicțională, la orice documente confidențiale la care ar fi avut acces și în faza judiciară.

7. Susțin că, astfel cum rezultă din modificarea adusă Legii concurenței, prin

art. III pct. 5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 , acordarea accesului la documente confidențiale poate avea loc numai ulterior emiterii deciziei Consiliului Concurenței de sancționare a întreprinderilor investigate, întrucât ordinul președintelui Consiliului Concurenței prin care se refuză accesul la documente confidențiale din dosarul de investigație poate fi atacat cu "[...] decizia prin care se finalizează investigația". Practic, abrogând dispozițiile alin. (5) și modificându-le pe cele ale alin. (4) din

art. 43 al Legii nr. 21/1996 , legiuitorul lipsește de eficacitate faza administrativ-jurisdicțională, deoarece, în lipsa controlului judiciar, întreprinderea nu are garantat, în mod efectiv, dreptul de a avea acces și în această fază la toate documentele din dosarul de investigație. Astfel, în lipsa acestor documente, dreptul la apărare al întreprinderii, în faza administrativ-jurisdicțională, este evident încălcat.

8. De asemenea, apreciază că lipsa de previzibilitate a dispozițiilor de lege criticate afectează însuși dreptul la apărare al părților implicate. Totodată susțin că normele de lege criticate acționează asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, respectiv cea care a fost inițiată prin înregistrarea cererii de acces la informațiile confidențiale, fiind modificat regimul juridic aplicabil unei astfel de cereri, cu încălcarea principiului "tempus regit actum".

9. Consideră că

Ordonanța Guvernului nr. 12/2014

nu respectă cerințele impuse de

Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, nefiind publicată legea de aprobare a acesteia și lipsind orice dispoziție tranzitorie, iar impunerea de către Consiliul Concurenței, în mod arbitrar, a unor termene foarte scurte pentru depunerea observațiilor la raportul de investigație apare ca fiind disproporționată, având în vedere perioada de timp pe care echipa de investigație o are pentru a pregăti dosarul de investigație și raportul corespunzător.

10. Susțin că, prin refuzul de a permite accesul la informațiile solicitate, contestatoarea a fost pusă în situația de a nu putea prezenta concret faptele și/sau datele pe care le consideră ca fiind dezincriminatoare, prin raportare la aspectele reținute de autoritatea de concurență în cadrul raportului de investigație. Această situație creează un dezavantaj societății care nu și-a putut formula o apărare corespunzătoare. Prin urmare, contestarea în același timp a ordinului privind accesul la informații confidențiale, cât și a deciziei finale a Consiliului Concurenței (decizie de sancționare), conduce la crearea unor situații defavorizante pentru contestatoare. Așadar, modul de raportare atât al părților, cât și al instanței la cele două tipuri de contestații este diferit și vizează analiza unor argumente diferite, făcând improprie folosirea aceleiași căi de atac, atât împotriva ordinului privind accesul la informațiile confidențiale, cât și față de decizia finală de sancționare.

11. Se mai arată că, din analiza comparativă a modificărilor survenite cu privire la prevederile

art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996 , rezultă că prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014

privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea

Legii concurenței nr. 21/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 9 decembrie 2014, s-a dorit acoperirea modificării neconstituționale a

Legii concurenței nr. 21/1996

realizată prin

Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 . Aceasta nu poate opera însă decât pentru viitor, iar nu retroactiv și asupra perioadei 9 august-8 decembrie 2014, adică între data intrării în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 12/2014

și data anterioară zilei în care a intrat în vigoare

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 .

12. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 470D/2015, cât privește critica de neconstituționalitate intrinsecă, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât modificările legislative au intrat în vigoare în conformitate cu prevederile

art. 12 din Legea nr. 24/2000 , nu încalcă principiul neretroactivității legii civile, prin aplicarea lor actului administrativ emis după intrarea lor în vigoare, și nu conduc la încălcarea accesului liber la justiție, a dreptului la apărare sau a egalității în drepturi. Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă, privind încălcarea art. 108 alin. (3) și

art. 115 din Constituție, arată că, prin Decizia nr. 134 din 10 martie 2005 , Curtea Constituțională a reținut că

Legea nr. 21/1996

este o lege organică. Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 115 alin. (1) și (2) din Constituție. Prin urmare, din această perspectivă, critica de neconstituționalitate extrinsecă apare ca fondată.

13. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 861D/2015, apreciază că punctul său de vedere este obligatoriu, față de dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, doar în măsura în care excepția de neconstituționalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, anume atunci când titularul excepției este una din părțile litigante, aceasta are facultatea de a prezenta o opinie. Astfel, în cauză, pe fondul expunerii detaliate de către partea reclamantă a argumentelor favorabile excepției de neconstituționalitate, Curtea s-a limitat la justificarea admisibilității sesizării instanței de contencios constituțional.

14. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.246D/2015, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în privința încălcării dispozițiilor art. 115 alin. (2) din Constituție, întrucât

art. 43 alin. (4) și (5) din Legea nr. 21/1996

reglementau în domeniul contenciosului administrativ, domeniu rezervat legii organice, conform art. 73 alin. (3) lit. k) și art. 52 alin. (2) din Constituție, neputând fi modificate printr-o ordonanță a Guvernului. În acest context, instanța consideră că este lipsit de relevanță dacă textele atacate încalcă și dispozițiile art. 24 din Constituție.

15. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentanților autorilor excepției și ai părții, concluziile procurorului, concluziile scrise depuse de autoarea excepției din dosarele nr. 470D/2015 și nr. 1.246D/2015, Societatea "Zenith Media Communications" - S.R.L. din București, în data de 2 decembrie 2015, concluziile scrise depuse de partea Consiliul Concurenței, în data de 2 decembrie 2015, concluziile scrise depuse de autoarea excepției din Dosarul nr. 861D/2015, Societatea "GroupM Media Operations" - S.R.L. din București, în data de 4 decembrie 2015, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile

art. III pct. 5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 august 2014. Însă, având în vedere că art. III pct. 5 din ordonanță este criticat și prin referire la

art. 43 alin. (4) din Legea concurenței nr. 21/1996 , Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate art. III pct. 5, cu referire la

art. 43 alin. (4) din Legea concurenței nr. 21/1996 , precum și pct. 6 din

Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 , cu următorul conținut: " Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, se modifică și se completează după cum urmează: [...]

5. La articolul 43, alineatele (2) și (4) se modifică și vor avea următorul cuprins: [...]

«(4) Documentele, datele și informațiile din dosarul cauzei care sunt confidențiale nu sunt accesibile pentru consultare ori obținere de copii și/sau extrase decât prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței, ce poate fi atacat numai odată cu decizia prin care se finalizează investigația.»

6. La articolul 43, alineatul (5) se abrogă."

19. Curtea mai reține că

art. 43 alin. (5) din Legea nr. 21/1996 , republicată, prevedea că "Atacarea ordinului președintelui Consiliului Concurenței suspendă procedura în fața autorității de concurență până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, potrivit prevederilor alin. (4)."

20. Curtea observă că, ulterior adoptării

Ordonanței Guvernului nr. 12/2014 ,

art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996

a fost modificat prin

Ordonanța de urgență nr. 77/2014

privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea

Legii concurenței nr. 21/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 9 decembrie 2014, și prin

Legea nr. 117/2015

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 12/2014

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 22 mai 2015, astfel încât acesta are următoarea formulare: "Documentele, datele și informațiile confidențiale din dosarul cauzei sunt accesibile pentru consultare ori obținere de copii și/sau extrase doar prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței, ce poate fi atacat numai odată cu decizia prin care se finalizează investigația, prin aceeași cerere de chemare în judecată."

21. Însă Curtea urmează să se pronunțe asupra actului și soluției legislative care continuă să își producă efecte juridice în cauză, respectiv

art. III pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 , având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a statuat că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare".

22. Autoarele excepției susțin că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la calitatea legilor, prin raportare la

art. 26 privind situațiile tranzitorii, din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 privind principiul egalității în fața legii, art. 21 privind liberul acces la justiție, astfel cum este interpretat prin prisma exigențelor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanțelor Guvernului și art. 115 privind regimul ordonanțelor Guvernului.

23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în Dosarul nr. 861D/2015, autoarea excepției Societatea "GroupM Media Operations" - S.R.L. din București, prin concluziile scrise depuse în data de 4 decembrie 2015, precizează că își restrânge critica de neconstituționalitate doar la cea de natură extrinsecă, prin raportare la prevederile constituționale ale art. 115 și art. 73 alin. (3) lit. k).

24. Cu privire la această cerere, Curtea constată că nu poate să ia act de această renunțare, întrucât, potrivit jurisprudenței sale, renunțarea la judecată, chiar și cu privire numai la anumite aspecte ale excepției de neconstituționalitate invocate în fața instanței de judecată, nu este compatibilă cu procedura din fața Curții Constituționale, având în vedere dispozițiile

art. 55 din Legea nr. 47/1992 . Litigiul constituțional se circumscrie limitelor actului de sesizare al instanței de judecată, care implicit ia în considerare excepția de neconstituționalitate, astfel cum aceasta a fost motivată în fața sa. În acest sens sunt, cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 1.120 din 23 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, și

Decizia nr. 1.193 din 30 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010.

25. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, din perspectiva unor critici asemănătoare, s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege ce formează obiectul prezentului dosar, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

26. Astfel, cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea a reținut că

Ordonanța Guvernului nr. 12/2014

a fost adoptată în baza

art. 1 pct. I.16 din Legea nr. 119/2014

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2014, lege care a permis Guvernului să adopte ordonanța pentru modificarea și completarea

Legii nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare, și a altor acte în domeniul protecției concurenței.

27. De asemenea, examinând formula de atestare a legalității adoptării, astfel cum aceasta apare cu ocazia primei publicări a

Legii concurenței nr. 21/1996

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, Curtea a constatat faptul că aceasta a fost adoptată ca o lege organică. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, și norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituție legii organice ( a se vedea în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 548 din 15 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, și

Decizia nr. 786 din 13 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009). De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziții dintr-o lege organică, dacă acestea nu conțin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecință, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenența sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice (a se vedea și

Decizia nr. 53 din 18 mai 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994,

Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, și

Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015).

28. Curtea a reținut că reglementarea statutului Consiliului Concurenței se realizează prin norme de natura legii organice, dar procedurile în fața sa, vizate de obiectul excepției de neconstituționalitate, sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare, fapt ce a permis Guvernului ca, în baza unei legi de abilitare ( Legea nr. 119/2014 ), să le modifice prin intermediul prevederilor legale criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 . Ca atare, Curtea nu a putut reține critica referitoare la încălcarea art. 108 alin. (3) și a art. 115 alin. (1) din Constituție.

29. Totodată, Curtea a constatat că Guvernul a supus aprobării Parlamentului ordonanța încă din data de 11 august 2014 și că normele legale criticate sunt norme de procedură, de aplicabilitate imediată și, prin urmare, criticile raportate la art. 1 alin. (5) din Constituție în coroborare cu prevederile

art. 26 din Legea nr. 24/2000 , precum și la art. 15 alin. (2) din Constituție sunt neîntemeiate.

30. Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, în ceea ce privește opțiunea legiuitorului de a reglementa atacarea odată cu fondul a unui act emis de președintele Consiliului Concurenței, prin

Decizia nr. 1.488 din 15 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2012, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 47^1 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, potrivit cărora "Ordinul privind declanșarea unei investigații, prevăzută de lege, se poate ataca numai odată cu decizia prin care se finalizează investigația", prevedeau, în mod evident, tocmai dreptul întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi - persoane fizice sau juridice și a autorităților și instituțiilor administrației publice, în măsura în care acestea se încadrau în

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996 , de a se adresa instanței de judecată. Totodată, Curtea a constatat că în toate cazurile decizia adoptată de Consiliul Concurenței, prin care se finalizează investigația, putea fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă. Cu același prilej, potrivit dispozițiilor de lege criticate, persoana interesată putea ataca și ordinul privind declanșarea investigației. Faptul că persoana interesată nu putea ataca separat acest ordin, nu era de natură a aduce atingere prevederilor constituționale invocate, ci, în soluționarea cererii, instanța de contencios administrativ este competentă, potrivit

art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , să se pronunțe și asupra legalității ordinului care a stat la baza emiterii actului supus judecății. Cele reținute de instanța de contencios constituțional prin decizia menționată se aplică mutatis mutandis și în prezenta cauză, reglementarea atacării odată cu fondul sau separat de fond fiind la latitudinea legiuitorului, acesta putând alege aplicarea uneia sau a alteia din cele două soluții legislative care sunt, deopotrivă, constituționale, în ipoteza dată. Prin urmare, Curtea nu a putut reține încălcarea art. 16, art. 21, art. 24 și a art. 52 din Constituție.

31. Cât privește critica referitoare la caracterul procedurii în fața Consiliului Concurenței, prin

Decizia nr. 5 din 10 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2006, Curtea a statuat că instituția în cauză a fost înființată ca autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenței. Măsurile dispuse de Consiliu și sancțiunile aplicate de acesta pe baza dispozițiilor legale atacate sunt de natură administrativă și nu jurisdicțională. Totodată, Curtea a reținut că procedura prin care Consiliul Concurenței își îndeplinește atribuțiile stabilite de lege, în principal de a constata și sancționa practicile anticoncurențiale, prezintă anumite similitudini cu procedurile jurisdicționale, fără a se identifica însă cu acestea. Împrejurarea că faptele semnalate Consiliului sunt supuse investigației pentru stabilirea adevărului, iar raportul de investigație este examinat în plen, nu impune caracterizarea activității Consiliului ca o activitate jurisdicțională, întrucât, prin aceasta Consiliul nu soluționează un litigiu privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atribuții de esența activității jurisdicționale - și nici nu adoptă măsuri de tragere la răspundere juridică de competența instanțelor judiciare, ci efectuează operații tehnico-juridice de cercetare, deliberare și decizie, specifice inițierii și adoptării oricărui act administrativ (a se vedea și

Decizia nr. 959 din 30 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007).

32. Prin Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza C-411/04 P Salzgitter Mannesmann GmbH, paragraful 43, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat asupra accesului la informații confidențiale, în materia concurenței, statuând că administrarea probelor în cauzele de drept european al concurenței, este caracterizată prin faptul că înscrisurile examinate conțin adesea secrete de afaceri sau alte informații care nu pot fi divulgate sau nu pot fi divulgate decât cu condiția respectării unor restricții importante. Aceeași instanță a mai statuat că, ținând seama de natura intereselor protejate în cadrul controlului unei operațiuni de concentrare, publicarea informațiilor sensibile referitoare la activitățile economice ale întreprinderilor implicate poate aduce atingere intereselor lor comerciale, independent de existența unei proceduri de control în curs. În plus, perspectiva unei astfel de publicări după închiderea procedurii de control, ar risca să dăuneze disponibilității întreprinderilor de a colabora atunci când o astfel de procedură este pendinte (Hotărârea din 28 iunie 2012, pronunțată în Cauza C-404/10 P, Editions Odile Jacob SAS, paragraful 124). Ca atare, Curtea a reținut că rațiuni de aceeași natură au stat la baza modificărilor aduse de legiuitor, prin dispozițiile legale criticate, care au ținut cont de materia specifică a dreptului concurenței.

33. Neexistând elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

34. Distinct de cele menționate, Curtea nu poate reține nici critica potrivit căreia art. 43 din Legea concurenței este un text care are natură de lege organică, pentru că reglementează în materia contenciosului administrativ și, astfel, sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. k), invocat, nu în mod expres, ci ca argument în dezvoltarea criticilor de neconstituționalitate raportate la art. 115 din Constituție, în Dosarul nr. 1.246D/2015.

35. Cât privește noțiunea de contencios administrativ, în jurisprudența sa, concretizată prin

Decizia nr. 1.047 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 6 septembrie 2011, Curtea a statuat că, în sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, prin contencios administrativ se înțelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiției, cetățenii sunt apărați de eventualele abuzuri ale autorităților administrației publice, adică ale primarilor, consiliilor locale, prefecților, miniștrilor și ale Guvernului însuși.

36. De asemenea, prin

Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 2 februarie 1995, Curtea a statuat că "instituția contenciosului administrativ cuprinde ansamblul de reguli ale exercitării de către persoanele vătămate a unei acțiuni directe, în fața instanțelor judecătorești competente, împotriva unui act administrativ apreciat a fi ilegal sau, după caz, împotriva refuzului unei autorități publice de a soluționa o cerere în termenul prevăzut de lege. În acest fel, instituția contenciosului administrativ apare ca fiind o garanție a drepturilor și libertăților cetățenilor împotriva eventualelor abuzuri ale autorităților publice". Ca atare, potrivit prevederilor constituționale ale art. 52 alin. (1) din Constituție, fost art. 48 alin. (1) în varianta anterioară republicării Constituției, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

37. Din analiza dispozițiilor legale criticate, Curtea observă că acestea nu reglementează în domeniul contenciosului administrativ, ci prevăd procedurile desfășurate în fața autorității de concurență. Prin urmare, astfel cum s-a reținut prin

Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015 , paragraful 30, procedurile desfășurate în fața Consiliului Concurenței, vizate de obiectul excepției de neconstituționalitate, sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare și, ca atare, critica de neconstituționalitate, raportată la prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. k) și ale art. 115, este neîntemeiată.

38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de "Zenith Media Communications" - S.R.L. din București în dosarele nr. 5.100/2/2014 (la care s-a conexat Dosarul nr. 5.296/2/2014) și nr. 39/2/2015, precum și de "GroupM Media Operations" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 5.366/2/CAF/2014 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. III pct. 5 [cu referire la

art. 43 alin. (4) din Legea concurenței nr. 21/1996 ] și pct. 6 din

Ordonanța Guvernului nr. 12/2014

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 decembrie 2015.