Decizia nr. 484/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România - Frăția în Dosarul nr. 3.059/2003 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile criticate instituie norme de procedură civilă care nu au nici o legătură cu libertatea de exprimare prevăzută de art. 30 din Constituție, așa cum susține în mod eronat autorul excepției. De asemenea, invocă jurisprudența constantă a Curții Constituționale în materie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 iulie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3.059/2003, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția într-o cauză civilă având ca obiect suspendarea efectelor unei hotărâri emise de autoarea excepției, suspendare solicitată de către Federația Sindicatelor Libere și Independente PETROM pe cale de ordonanță președințială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că "Promovarea unei hotărâri judecătorești în condițiile art. 581 alin. 3, așa cum a fost formulată cererea de petenta F.S.L.I. PETROM, este de natură să aducă o gravă atingere drepturilor fundamentale ale membrilor confederației noastre prin încălcarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Constituția României". În temeiul dispozițiilor criticate, instanța de judecată capătă, în opinia autoarei excepției, "puteri discreționare, putând lipsi partea de posibilitatea exprimării opiniilor sale în procesul ce se judecă prin blocarea capacității acesteia de a lua decizii."

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondată, întrucât învestirea instanței se face prin cererea de chemare în judecată, iar ordonanța președințială se poate da și fără citarea părților, deoarece urgența poate impune ca măsura să fie luată în aceeași zi. Astfel, dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 30 alin. (1) din Constituție referitoare la libertatea de exprimare.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege, iar dispozițiile criticate prevăd că, în cazurile grabnice, instanța poate ordona măsuri vremelnice pentru ocrotirea drepturilor și intereselor legitime deduse judecății. În aceste cazuri înfăptuirea justiției constă în luarea unei hotărâri urgente și imediat executorie, dar părțile interesate au dreptul de a ataca hotărârea cu recurs, care se judecă numai cu citarea părților, deci cu dezbateri contradictorii și cu posibilitatea exercitării dreptului de apărare.

Totodată invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume

Decizia nr. 199/2002 , prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate instituie o procedură specială, potrivit căreia instanța de judecată poate dispune, în cazuri grabnice, luarea unor măsuri cu caracter provizoriu, nebeneficiind de autoritatea de lucru judecat, urgența măsurilor fiind impusă de scopul de a nu prejudicia drepturile și interesele legitime ale părților.

În acest sens, prin

Decizia Plenului nr. 1/1994 , Curtea a statuat că legiuitorul poate institui anumite reguli speciale de procedură, precum și modalități corespunzătoare de exercitare a drepturilor procedurale. O asemenea procedură, instituită de dispozițiile legale criticate, este conformă și cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată.

În ceea ce privește prevederile art. 30 alin. (1) din Constituție, republicată, apreciază că dispozițiile legale criticate nu au legătură cu acestea, referindu-se la alte aspecte decât cele ale libertății de exprimare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia apreciază că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 30 alin. (1), care au următorul conținut: "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate reglementează procedura ordonanței președințiale, în cadrul căreia se dispun măsuri vremelnice, justificate de urgența cazurilor supuse judecății, în scopul evitării prejudicierii unor drepturi și interese legitime, iar în cadrul acestei proceduri se prevede posibilitatea instanței de a da ordonanța președințială chiar și fără citarea părților.

Ca atare, Curtea constată că prevederile constituționale ale art. 30 alin. (1), pretins a fi încălcate de dispozițiile legale criticate, nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea se referă la libertatea de exprimare "a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor", astfel încât nu se poate reține contrarietatea dispozițiilor legale criticate și textul constituțional menționat.

Critica de neconstituționalitate nu poate fi primită nici în cazul în care autorul excepției a înțeles prin "libertatea de exprimare" dreptul la apărare consacrat prin art. 24 din Constituție, căci măsurile luate de instanță în temeiul art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt luate în condiții de urgență și au un caracter vremelnic, iar împotriva acestora părțile interesate se pot apăra prin exercitarea căilor de atac prevăzute de art. 582 din Codul de procedură civilă, și anume recursul sau contestația, aceasta din urmă îndreptându-se împotriva executării ordonanței președințiale.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii cu privire la constituționalitatea

art. 581 din Codul de procedură civilă, de exemplu prin Decizia nr. 181 din 20 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 25 iulie 2002, și

Decizia nr. 281 din 29 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 13 decembrie 2002, constatând că aceste dispoziții sunt constituționale. Neexistând elemente noi de natură a reconsidera jurisprudența Curții în această materie, considerentele și soluția acestor decizii rămân valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România - Frăția în Dosarul nr. 3.059/2003 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2003.